Sa clarificam din capul locului: eu sunt nebuna aia care nu a facut copii pentru ca se simtea neimplinita fara ei. Ba mai mult, cred cu tarie ca reprezint mai mult pe lumea asta decat mama pentru copilul meu. Da, sunt mama Bulbucului si ador lucrul asta, dar mai sunt multe alte aspecte din mine care nu au legatura cu aceasta fateta. Sunt o suma de ipostaze, ca sa ma exprim filosofic.
Bun, astea fiind stabilite, sa continuam!
In ipostaza de mama de Bulbuc, iau parte la viata activa a mamelor pe facebook. De voie, de nevoie… Dar asta e alta discutie. Problema e ca mai am un pic si strang de gat pe vreo careva. Virtual, bineinteles. Ca in viata reala nu-mi permit asa ceva. 😀
Asadar, desi am un profil de Facbook care imi afiseaza numele in clar, desi comentez deschis la postari, adica fix cu acest nume in clar, mi se raspunde cu „mami”. „Mami, dar cum ai facut X?” „Mami, dar cu ii dai Y?” Mi se zbarleste parul pe mine! Imi vine sa blochez toate celelalte mame care mi se adreseaza in felul asta.
Oi fi eu ciudata si defazata, dar zau de nu prefer sa mi se adreseze lumea pe nume. Mai ales ca e scris clar in dreptul postarii / comentariului. Cand mi se spune mami, ma simt bagata asa intr-o oala mare unde facem un bors de femei care nu mai exista altfel decat prin prisma calitatii de a fi mama.
Nu ma intelegeti gresit! Am tot respectul pentru cele care se simt doar mame. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa generalizam. mai ales ca eu am o problema cu generalizarile…
Si o alta problema de-a mea e cu „lapticul”, mama lui de laptic. Daca nu stiati, noi femeile dam laptic. Nu lapte ca toate mamiferele, ci laptic. Bebelusii beau laptic. Lapticul vine, lapticul e bun, lapticul e etc.
Oficial si public declar ca eu refuz sa produc laptic. De 13 luni eu produc lapte. Nu laptic. La noi in casa nu exista laptic si nici nu o sa existe vreodata. Exact cum nu exista painica, prajiturica, oulet, apica si alte diminutive fara rost si, de cele mai multe ori, incorecte. Copilul meu inca alaptat bea lapte, nu laptic.
Gata! M-am racorit! Ma intorc la Power Pointurile mele pacatoase.
Jurnal de Belgia 
Pe mine ma enerveaza la culme si faptul ca in tara asta (Romania, bineinteles) nu mai exista mame, ci doar mămici. Nu doar pe FB, forumuri, ci si in presa scrisa si audio-vizuala. Ma termina, zau! Numai știri de genul „X va deveni mamica”, „Y e mamica de fetita/baietel” etc.
Vai, Miki, cum nu intelegi tu dragalasenia meseriei de mamica. :)))) (Glumesc, da?!)
Haha, Eu am o problema cu „cacuta”. Frate, ai vazut ce-a scos din el? Nu-i mic, nu-i dragut, pute de te-ndoaie.. n-ar trebui sa fie diminutivat, nici macar mentionat.
Pe mine ma scoate din minti tzitzi. Dar si „piept”. Sani se cheama. Daca vrea cineva sa ma intrebe daca e alaptat, formula corecta e fix cea de mai sus. Cu pieptul ma simt ca o gaina :))
Gata, m-am racorit si io.
Da, asta cu tzitzi ma dispera si mine
Mama ma intreaba saptamanal daca ii mai dau / mai am piept. Da, piept de pui mananca. Da, eu mai am piept. Si in congelator, si al meu de la mama natura. :)))
Iar de cacuta am fost ferita. Ca traiesc printre francofoni si anglofoni. Si de grupuri de FB axate pe cacuta nu am dat inca. :))))
Oare ar trebui sa ne facem un grup pe FB despre cacuta bebelusului? :))))
eu cumpar de la piata de la olandezi si mi-au spus ca „nu mai au niciun outz” (m-am distrat cu diminutizarea cuvantului „ou” ) – eiches sau ceva de genul asta a pronuntzat ::)) .
in rest, eu sunt din alea ce diminutizez la greu: fetita, bebic, lingurim, mancarica, tzatzica, banutz, fustitza, rochitzica, shosetzele, floricele, frumushica etc.
Imi suna ciudat replicile la plural „si am facut cacutza”, „ne diversificam” „avem febra”, „am suferit mult ca avem otita” etc :))))