Azi se implinesc patru luni de cand am schimbat jobul.
Din unele puncte de vedere e mai bine, din altele e pur si simplu altfel. Dar nu e mai rau.
Am inceput sa-mi aduc aminte cum e sa ai timp sa mergi la toaleta in liniste, fara sa fii pe fuga. In termen de titulatura (ca doar statutul social e destul de important in Romania, nu?!), am scazut o pozitie. In ce priveste salariul, o duc un pic mai bine. Cat despre senzatia ca eram mereu pe fuga la munca, am scapat complet de ea.
Pe de alta parte am invatat / aprofundat o groaza de lucruri noi. De pilda, lucrez foarte mult cu Excel si functiile sale. Ma ocup mai in detaliu de asociatii, de la contabilitate la organizat evenimente. Pe partea asta chiar ca o duc mult mai bine! 😀
Imi respect cat de mult pot promisiunea sa ma grabesc incet. Am preluat o parte din sarcinile altora, desi nu ar fi trebuit sa fie ale mele, dar sunt lucruri pe care le cunosc deja. Cum ar fi suport IT. Chiar daca mie mi se pare ca frec menta la greu uneori, toata lumea e fericita. Aparent filosofia firmei e ca fiecare isi face trebusoara lui din fisa postului. Si ca decat sa le dea angajatiilor mai mult decat pot duce, mai bine mai recruteaza pe cineva.
Bineinteles ca am intrat in paine fara macar sa fi avut o saptamana de pregatire cu predecesoarea mea. (I s-a terminat preavizul cu o luna inainte sa incep eu – calcule gresite ale secretariatului social.) Si m-am trezit cu inchiderile de an pe cap. Si cu balante care se incapatanau sa nu iasa pe zero. Cu ocazia asta am descoperit chestii incorecte din 2014… Dar acum totul e in regula, ca nu imi rezista niciun buget. 😀
Altfel sunt relatiile intre colegi. Se comunica mult pe email, cu urme scrise. Nu ne adunam gramajoara sa mancam la pranz, nu iesim impreuna la gratare si baut. Cu unii am intrat deja in destule detalii private, cu altii nu am schimbat doua vorbe despre asta.
In general atmosfera e lejera, tot in blugi vin la munca. Si nelipsitii mergatori comozi (tocurile le am la birou pentru cazuri de forta majora).
La ora cinci sunt un angajat tipic care rupe usa si pleaca sa-si ia odralsa de la cresa.
Per ansamblu e mai bine. Si asta e tot ce conteaza.
Jurnal de Belgia 
E tot ce conteaza….si sa fiti sanatosi!
sa iti fie de bbine si la mai mare 🙂
Foarte important că ai un job care-ți permite să te grăbești în limitele tale și-ți minimalizează stresul.