Partea amuzanta cand ai un plod la cresa e ca iti aduce acasa tot felul de carcalaci. Adica microbi, virusi, bacterii ca sa nu va ganditi la gandaci uraciosi sau soareci ce misuna prin casa.
Si mai amuzant e cand de plod se prind mai greu sau mai putin, iar de adulti se prind cu toata forta. Plodul fiind odihnit si bine hranit are sistemul imunitar destul de bine pus la punct. Al nostru plod, cel putin. Parintii, recte duamna ma-sa care scrie pe blogul asta, care dorm pe sponci, mananca cand si ce apuca, au sistemul imunitar aproape cazut in cap. Asa ca crocobaurii profita si sar de la plodul neinteresant la mama lui de plod! care pare mai primitoare.
Acum ca v-am explicat mecanismul, va spun ca behaim amandoua de ii e mai mare dragul lui Mr. G sa stea cu noi in casa. Daca aveati impresia ca doar cascatul e contagios, noi suntem pe cale sa demonstram ca si tusitul. Incepe ea, continui eu. Si invers.
Tare simpatic e noaptea cand nu mai are loc un mimetism din asta absurd, ci o insiruire de tuseli. Incepe ea, se foieste ca doar i-ar fi mai bine sa doarma mai ridicata, o iau si mi-o pun pe piept dupa ce m-am protapit intre perne ca sa stau mai ridicata si readoarme. Moment in care incep eu sa tusesc de sare camesa de pe mine. Si copilul de pe chiept.
Bineinteles ca ea nu pare deranjata de atitudinea saltareata a saltelei umane. Doar eu tusesc chinuita de o apasare de 7 kg pe piept si de gandul ca daca se trezeste si se apuca de plans imi impusc tusea.
Si o tinem asa pana dimineata. Cand ne privim candid in ochi. Ea mirata ca ma-sa parca arata obosita. Eu mirata de cat de odihnita e ploada mea. Bineinteles ca dupa ce schimbam plezanteriile (a se citi pamperusl!) de rigoare, ne reluam mimetismul tusologic si iesim chinuite din camera ca sa priceapa Mr. G cat de greu ne e noua.
El a scapat de data asta. In alte dati nu. Si bineinteles ca dintre noi toti, el e cel care sufera cel mai tare. Ca asa-i viata: mai grea pentru barbati si mai usoara pentru femei.
Amu ma scuzati, ma duc sa tusesc in galagie!
Jurnal de Belgia 
I feel ya, Sister – doar ca la mine eu sunt aia de culeg tot ce prind. Prima fu or raceala a mea, a doua zi copilul era bolnav, weekendul urmator si ta-su. Apoi gripa din aia naspaaa, a luat si copilul (febra 3 zile cu antitermice din 4 in 4h, gen), ta-su nimic. Saptamana asta iar muci pe capul meu, de data asta nu mai lua copchilu. No, cine-i victima? :)) sper sa revin si eu pe blogu-mi, altfel decat cu raceli one week on, one week off..
Am uitat: Sanatate!!
Multa sanatate!
Ești rezistentă.
Din ce-mi amintesc, ăsta e sezonul marilor viroze, adică toți, me included, suntem virusati. Si doctorii.
Funny la tine, oricum 😉