Jurnal de Belgia · Opinii

Sunt in razboi cu zaharul

Imi amintesc o excursie la fabrica de zahar de la Ludus pe vremea cand inca Revolutia nu se intamplase si elevii erau facuti pioneri si dusi in excursii organizate de la scoala. Bunica mea era invatatoare si participam si eu ca asa erau vremurile. Excursia asta la fabrica de zahar mi-a ramas in minte din cauza cantitatii imense de bomboane cu care ne-am intors acasa. Nu exagerez cand spun ca luni bune am avut un lighean de bomboane in camara, si fiind vara s-au topit si lipit saracile de devenisera un bloc compact de zahar super rafinat.

Vreo 5 ani mai tarziu, dupa Revolutie, imi amintesc cum mancam ciocolata Kiss in cantitati semnificative (uneori si 6 pe zi). Deh, ai mei erau oameni de afaceri si aveau in magazin asa ceva, asa ca era destul de usor de luat.

Undeva pe la 18 – 20 de ani, odata cu aparitia Internetului in viata mea, am aflat si eu ca cica zaharul nu ar fi chiar asa de bun. Sa zicem ca am inregistrat informatia, am redus un pic consumul, dar m-am oprit acolo cu masurile. Pentru ca nu ma simt afectata. La 33 de ani inca nu ma simt afectata.

In schimb, de cand am un bebelus in batatura, caruia trebuie sa-i introduc mancaruri solide si sa-i formez obiceiuri alimentare sanatoase, am devenit putin mai interesata de compozitia alimentelor din comert si de cum as putea sa evit crearea unor dependente din frageda pruncie. Si cred ca singura „obsesie”  pe care am dezvoltat-o e sa evit zaharul pe cat posibil. Spun „pe cat posibil” pentru ca, din nefericire, la cresa va primi tartine cu gem sau crema de ciocolata bio incepand cu varsta de un an…

Pe cale de consecinta, decizia a fost ca macar acasa sa ii limitam inspre excludem zaharul din mancare. Si de vreo 2 luni asa am inceput sa-i fac clatite cu banane (banana pe post de indulcitor), briose indulcite cu pasta de curmale, biscuiti cu sirop de orez etc. Bineinteles ca nu au acelasi gust ca si cele facute cu zahar, DAR Bulbuc nu are termen de comparatie, iar noi suntem atat de obisnuiti cu gustul pervetit incat poate ar fi cazul sa pricepem ca alimentele au alt gust de la Mama Natura.

Inainte sa incepeti sa-mi insirati cat de batuta in cap sunt ca imi tin copilul departe de asa bunatati, haideti sa va insir eu niste argumente pro decizia mea.

  • 74% din alimentele semipreparate si preparate pe care le gasiti in magazine contin zahar
  • greu tare gasesti un lapte praf, biscuite, cereale sau iaurt pentru bebelusi fara zahar
  • Organizatia Mondiala a Sanatatii duce o batalie pentru diminuarea consumului de zahar si chiar limitarea lui prin norme relative la industria alimentara. In momentul de fata recomandarea e ca maxim 10% din consumul caloric zilnic sa provina din zahar, miere si sucuri de fructe (freshuri). In conditiile in care un om normal are nevoie in medie de 2000 de calorii pe zii, asta inseamna ca ar trebui sa ia din zahar maxim 200. Calculati cafeaua indulcita, covrigul de la colt care chiar daca-i sarat, are si zahar pe post de aditiv alimentar, iaurtul cu fructe si prajitura de la pranz si o sa sariti cu gratie dn schema.
  • Zaharul, ca si sarea, da dependenta. Odata obisnuit cu gustul alimentelor procesate in felul asta, creierul o sa le tot ceara pentru ca vrea sa se simta bine (cand consumam zahar, se elibereaza niste hormoni ai placerii in creier…).
  • Da, zaharul energizeaza, dar se poate rezolva si cu miere. Iar un bebelus/copil care oricum e activ numai de zahar mai are nevoie ca sa nu doarma bine. Apoi ne bocim pe la colturi ca uite ce obosit e, si nu vrea sa doarma. O fi avand draci pe piele… Parintele, nu copilul!
  • Mai zic de carii? Mai ales la un bebe hranit cu lapte praf ce contine zahar?! Fantezie pe gheata!!!

Recent Parlamentul European a respins o propunere de directiva din partea Comisiei care spunea ca alimentele pentru bebelusi pot contine echivalentul a 30% din calorii in zahar.

Deci da, stiu, sunt nebuna, iar Bulbuc e un copil chinuit si privat de o gramada de bunatati. De ziua ei o sa primeasca un tort fara zahar, ca sa-i fie chinul complet.

Anunțuri

6 gânduri despre „Sunt in razboi cu zaharul

    1. Sincer, nu stiu. O sa caut sa vad daca pot comanda undeva. Daca nu, il fac eu. Ca nu mi-e frica. Oricum, nu o sa fie petrecerea traditional romaneasca de taiat din mot si alte cele. Vreau sa-i fac ei party, nu noua. Adica o sa fie intre bebelusi oracaitori. 😀

  1. nu esti nebuna de loc mirona.zaharul e mai toxic decat tutunul, ar trebui sa se organizeze campanii de preventie similare celor pentru fumatori ! procedezi perfect, succes !

  2. Sarut mina !! sunt de acord cind spuneti ca zaharul intr-adevar este toxic…..dar SE VREA SA SE CONSUME atit de mult zahar !!…zaharul il gasim in mai toate alimentele si ar fi multe de spus …..oricum bravo si tot respectul pentru decizia de-a hranii copila cu cit mai putine produse ce contin zaharuri si indulcitori sintetici !!..RESPECT!

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s