Argumentul suprem

Habar nu am cum mai e prin Romania, dar in Belgia exista niste reglementari locale care stabilesc orele de liniste. De pilda, in Bruxelles intre 22 si 07 nu e voie sa fac galagie care sa-i deranjeze pe ceilalti. Adica nu dai gauri in pereti, nu iti bati consortul cu strigate si urlaturi, nu dai petreceri fara sa fi obtinut acordul vecinilor in prealabil etc.

Noi locuim intr-o cladire vintage. Adica o casa construita acum vreo o suta de ani, cu izolatie fonica si termica egala cu zero. Sunt 5 apartamente in cladire, unul pe fiecare etaj. Noi avem norocul / nenorocul de a locui la parter. Noroc pentru ca nu trebuie sa folosesc liftul si pentru ca avem un petec de gradina, nenoroc pentru ca avem vecini in capul nostru.

Ca sa fim si mai lipsiti de noroc, deasupra locuieste fiul proprietarului cu a sa vaca sotie, o calana blonda si la par si la creier dupa cum o sa se vada din cele ce urmeaza. Ei s-au mutat in cladire cam pe cand Bulbuc avea deja vreo 3 luni. Deci stiau de existenta ei, nu i-a obligat nimeni sa se mute etc.

Noi facem tot posibilul sa nu-i deranjam. Adica ma streseaza pe mine un copil care urla noaptea, si e al meu!, apai pe ei… Asa ca am abandonat planurile de sleep training si alte idei crete de parinti si fac tot ce se poate ca ploada sa nu oracaie noaptea. Pe cale de consecinta, doarme in pat cu mine, cand scartaie o mufez rapid etc. Daca imi aduc bine aminte, ultima data cand a urlat in toiul noptii a fost in septembrie pe la inceput cand racise si nu putea sa doarma din cauza de tuse si muci si se trezea plangand.

Pe de alta parte, blonda mai sus mentionata primul lucru cand se da jos din pat se incalta cu ghetele/pantofii de iesit pe strada. Cu tocuri sau macar talpa dura ca sa tacane pe podelele de lemn fara covoare. Asadar, ii suna ceasul, isi pune incaltarile si abia apoi se imbraca, machiaza, mananca etc. La un apartament cu o suprafata de +/- 100 mp acoperiti cu parchet, la ora 6 dimineata e o feerie a auzului.

Cand se intoarce seara umbla idem si la fel pana i se face somn, undeva in jur de ora 23, moment in care intra in dormitor, isi azvarle pantofii din picioare, ii tranteste in niste cutii/sertare. Dar asta doar dupa ce a defilat cel putin 10 min ca sa faca una alta prin camera cu patul. Asta cu ora 23 e daca avem noroc. Ca daca nu poate sa fie si ora 1, si 2.30 si…

Mr. G i-a explicat el o data intr-o franceza mai poticnita, a priceput timp de doua zile, apoi a luat-o de la capat. Pana intr-o dimineata cand am prins-o eu la inghesuiala cand pleca de acasa. Ce sa vezi?! Tot ea nervoasa! Eu am rugat-o frumos intre 22 si 7 sa nu mai patruleze in tocuri prin casa, ea imi spune ca noi avem un bebe care plange.

Oau! De parca nu as sti ca plozii plang! Dah! Muiere, plange in urechea mea de obicei, ca o tin in brate tocmai ca sa nu mai planga. Oricum, rareori plange in timpul orelor de liniste. Si tot oricum, un plod asa de mic nu poate fi controlat: vai, Bulbuc, te rog nu plange, chiar daca nu poti respira si ti-e rau si esti speriata, ca e ora de liniste si vecina vrea sa doarma. Bineinteles, nici o vaca ca ea nu poate fi controlata…

Deci, bebelusii plang, da?! Dar tocurile nu-i musai sa fie purtate prin toata casa la ore mici!