Epopea untului

Vineri a fost Mr. G la cumparaturi. Eu am uitat sa trec unt pe lista.

Sambata am facut un piure de cartofi. Am folosit untul care mai era in frigider si ne-am dat seama ca trebuia sa mai cumparam unt. Declar ca ma duc duminica la un Carrefour Express si cumpar.

Duminica dimineata imi spun sa nu uit sa ma duc sa cumpar unt. Nici toata alerta terorista nu ma putea opri.

Duminica pe la 2 scot ploada la plimbare, ocazie cu care trec si pe la un Carrefour Express. Cat pe ce sa uit sa pun untul in cos, dar totusi reusesc aceasta performanta.

Ajung acasa, da Mr G cartofii fierti jos de pe aragaz si se pregateste sa-i faca piure. Constata ca nu avem unt. Caut in trocarici, citesc bonul si concluzionez ca untul din cosul de cumparaturi nu a trecut de casa.

Luni dimineata la 8.45 ma duc la supermarket. Altul. Sa iau ceva pentru servici. Iau si un pachet de unt. Il pun in frigider la birou, ii trimit mail lui Mr. G si il informez ca am luat si ca il voi duce acasa in pauza de pranz.

Pauza de pranz. Ma duc acasa, interactionez cu Bulbuc, stau de vorba cu Mr. G care era babysitter din motive de teroristi iesiti la plimbare. Isi ia si el o pauza sa manance ceva, printre care si o felie de paine prajita cu unt. Constat ca am uitat untul la munca. Promit sa-l aduc cand vin acasa la sfarsitul zilei.

Ora 3. Plec mai devreme de la birou ca sa salvez babysitterul. Ajung acasa si constat ca am uitat untul la birou.

Ora 4.30. Scot ploada la o plimbare ca sa o adorm, trec si pe la munca si recuperez untul.

Luni, ora 5.30: dupa 3 zile de uituceli, pachetul de unt a ajuns in sfarsit in frigiderul de acasa.