Opinii

Despre cum altii stiu mai bine ce si cum sunt eu

Am plecat din Romania acum 5 ani.

La vremea aia eram plina de furie indreptata spre conationalii mei care pareau ca se complac in dat spagi. Ma scuzati, atentii. Si care stiau prea bine ca fara o pila (ah, ma scuzati iar, li se spune „relatii”) nu prea poti face nimic. Imi amintesc prea bine cum totul se invartea in jurul cercului de relatii. Era un job liber pe undeva?! pai sunai repede la cine cunosteai sa vezi daca era scos la concurs cu dedicatie. Daca nu, se luau toate pilele la purecat si bineinteles ca la concurs iesea castigator cel cu pilele cele mai serioase.

Nu am sa uit veci cat de umilita m-am simtit cand am vrut sa-mi fac fisa pentru examenul auto (in 2008) si mi s-a dat de inteles ca daca vreau sa o fac pe bune nu voi reusi nici la pastele cailor verzi pe pereti. Dar dupa ce am dat 150 lei, a fost gata in 48 de ore, desi jumatate din medicii de pe lista nu erau in localitate. Am iesit plangand din policlinica si frustrta ca nu puteam sa fac scandal. (Nu pentru ca imi era teama ca ma vor lua la ochi concetatenii, ci din considerente pe care acum le tin doar pentru mine.)

Imi amintesc si cum au zambit unii indulgent cand ne-am apucat de renovat un apartament si am refacut instalatia electrica cu documentatie si avize ca la carte. Si cum am refuzat sa dam jos pereti de rezistenta doar pentru ca ne-ar fi placut sa vedem o gaura acolo. Si cum se uitau unii lung la noi cand am refuzat sa cautam pile ca sa sprijinim pensionarea pe caz de boala a cuiva apropiat. Sau cand eu am refuzat sa-mi fac masterul la antena Spiru Haret din Vaslui si am facut naveta la Iasi in fiecare week-end timp de doi ani ca sa invat ceva si sa-mi iau o diploma.

Dar cel mai bine imi amintesc discutiile purtate cu prieteni, amici, colegi care imi explicau ca daca nu dai, nu poti sa faci nimic. Si de cate ori intrebam daca si-au cerut drepturile in gura mare, imi spuneau sa tac din gura ca nu ai cum sa obtii nimic fara atentii sau relatii. Ca ce daca legea si reglementarile de functionare spun ca ai dreptul?! Nimeni nu-si bate capul sa le respecte…

Si as putea continua cu exemple de felul asta. Dar am plecat.

La un moment dat m-am simtit lasa. Am simtit ca am dat bir cu fugitii si ca am abandonat o lupta care era poate si a mea. Apoi mi-am amintit ca am doar o viata si ca nu am rabdare din fire. Iar in cazul asta chiar nu aveam rabdare sa astept pana cei din generatia mea s-or trezi la viata. Pana cand nu ni se va mai parea ceva cool sa copiem la examene, de pilda. (Colegii mei de munca de acum ridica din sprancene cand aud de trisat si, unii din ei, se jura ca nu au facut-o niciodata! Ii cred, ca nu face parte din „educatia” lor.) Si stiu sigur ca mai sunt si altii care gandesc ca mine, chiar deunazi am citit opinia unei prietene exprimata in cuvinte similare.

Acum nu va ganditi ca prin Vest nu exista coruptie si pile. Ba da, ca doar au ajuns esticii si pe aici. Si nu glumesc! In companii de curatenie unde patronii nu sunt localnici se intra doar pe pile. Probabil ca o sa plec si de aici cand o sa devina prea extins fenomenul. Si totusi sper ca restul populatiei va lua atitudine si nu se va intampla.

Credeam ca daca am plecat o sa fiu lasata in pace. Am acceptat ca o sa fiu etichetata ca lasa, nepatrioata si alte cele din aceeasi categorie. Dar nu mi-am inchipuit veci ca voi fi categorisita cum am fost anul asta. Nici nu mai stiu care politician maret ne-a facut in toate felurile pe noi, cei care am ales sa emigram. Tin minte ca a zis ca nevestele celor ce lucreaza afara sunt curve si copiii vagabonzi. Si pe cand ma gandeam ca am scapat doar cu atata, aflu cu surprindere ca din cauza sau datorita faptului ca ascult muzica rock sunt satanista, promovez anarhia si ma duc in cluburi unde imi bubuie muzica in urechi ca sa ma droghez cu nicotina si sa fac sex. Si asta dupa ce s-a intamplat o tragedie in urma careia au murit peste 3o de oameni…

Si in momentul asta nu imi mai pare rau deloc ca am fost lasa si ca am plecat. Pentru ca nu inteleg cum ajung politicienii aia acolo in conditiile in care toti sunt ultra revoltati pe Facebook. Cine mama masii (e cu cratima?) ii voteaza?! Ciiiiiiineeee?! Ca eu nu! Unde ii gasiti pe dobitocii astia care nu au pic de respect fata de viata unora si munca altora? De la popii ortodocsi ma asteptam, ca stim ca habotnicia ii caracterizeaza pe multi dintre ei, dar parca de la un politician care ar trebui sa aiba ceva filtre cand e vorba de relatii publice nu prea. Iar presa… Presa din Romania ar trebui sa-si vada de treaba ei, adica aia de a informa, nu de a dezinforma.

Pe de alta parte ma intristeaza valul de revolta pe care il vad in on-line. Desi teoretic e un aspect pozitiv pe mine ma intristeaza. Pentru ca simt ca e doar o flama care o sa se stinga. Exact ca si faza cu Rosia Montana, exact ca si „revolta” impotriva clasei politice de la alegerile prezidentiale. Oamenii uita, se iau cu altele, in special cu traiul zilnic, isi spun ca pot iesi altii in strada care nu-s asa de acupati. La 25 de ani de la Revolutie am ajuns niste blazati care asteapta sa se revolte altii in strada, ca noi ne revoltam pe Facebook…

Ca o paranteza… In 2011 in timpul Festivalului de la Werchter (cred) din Belgia a fost o furtuna mare care s-a lasat cu copaci rupti, raniti si mi se pare chiar morti. Nu am vazut in presa nicio declaratie a vreo cuiva ca si-au meritat-o pentru ca ascultau muzica rock. In alta ordine de idei, eu ma pregatesc sa-mi cumpar bilete pentru al treilea an consecutiv la acest festival rock satanic si ma gandesc sa trec la catolicism (nu ca ar conta!) pentru ca astia macar nu ma ameninta cu iadul ca ascult asa ceva.

Acum ma duc sa caut o alta planeta sub un alt soare unde legile sunt respectate. Nu pentru mine, pentru copiii mei, ca se pare ca eu scapare nu mai am…

P.S. Nu vreau sa-mi dau cu parerea despre ce s-a intamplat in #colectiv. Am citit doar cateva relatari si mi s-a facut sufletul mic de tot… De frica. De groaza la gandul ce au putut simti acei oameni.

Anunțuri

12 gânduri despre „Despre cum altii stiu mai bine ce si cum sunt eu

  1. Eu am murit de rusine cand a trebuit sa vorbeasca mama mea cu cineva de la Camera de Comert pentru un stagiu. Nici pentru un stagiu neplatit daca aplicam eu singura nu se uita nimeni la mine imediat dupa ce-am terminat facultea (avand bine-nteles „pretentia” sa nu lucrez la call center si/sau intr-un domeniu complet diferit de ce studiasem). Asa ca mi-am luat si eu talpasita, desi ma simt destul de vinovata ca-mi „abandonez”. Pe de alta parte nu am plecat pentru ca-s moarta dupa bani asa cum e descrisa diaspora din „partidul facebook” si nu-s lipsita de simt civic pentru ca-mi platesc taxele in Belgia legal si nu fac evaziune fiscala in Romania. E asa de greu sa ramai incoruptibil daca ramai in Romania si eu recunosc…sunt slaba…am plecat. Daca nu plecam cred ca as fi facut ulcer la cate lucruri mi se pare revoltatoare.

    1. Eu chiar nu am plecat din cauza banilor. In primul an in Belgia am dus-o mult mai rau ca in Romania. Financiar.
      Pe de alta parte a fost tare fain sa reusesc sa-mi fac acte si sa-mi gasesc un job fara sa fie nevoie de pile…

  2. Si tu si Alex aveti mare dreptate. Eu a trebuit sa ma intorc. Imi pare rau de ceea ce vad in jur cateodata, dar imi mangaie ochii cei pentru care m-am intors…

  3. eu regret ca nu sunt in Bucuresti, ca nu ies in strada, ca nu am ocazia sa iau politicienii sa ii bag in tomberoane cum tocmai au facut bulgarii. Regret ca prietenele mele se duc cu sacose de mancare la spitale si eu doar ma uit ca nu sunt acolo. Donez sange de ani de zile, dar nu pentru ai nostri.
    Si nu, nici macar lumanare nu am aprins la bostanul cioplit din bucatarie. Nu pot sa vad flacara.

    Colocatarul e rocker din ala suparat. Sau era, acu e insurat. A fost ani de zile, de 2-3 ori pe saptamana prin toate cluburile, toate subsolurile, toate gaurile din beciurile Bucurestiului pentru o muzica de calitate. A spus ca a trecut prin peste 1 mie de ocazii sa moara ca un sobolan…

  4. E dureros, Mirona, tot ceea ce se intampla aici. E trist si dureros, indiferent ca esti aici sau ai plecat deja, si deacu stie cine-i voteaza, ca mereu am avut senzatia ca nu eu si ei sunt aceeasi mereu..

  5. Jos palaria pentru felul in care gandesti Mirona. Si nu doar pentru textul asta.
    Din pacate lucrurile sunt greu de rezolvat iar rezolvarea tine in special de educatie! Care e bolnava…

  6. Aveam baiatul in clasa a treia si era istet foc;intr-o zi a venit acasa si mi-a spus „mama,cand o sa avem si noi bani o sa-i cumperi si tu un cadou doamnei ca sa-mi puna notele PE CARE LE MERIT?” Nu mai mari, nu numai 10 ci cele pe care le merita si nu i le punea pentru ca nu dadeam spaga! Atunci m-a scarbit cel mai tare spagareala din tara! Am plecat pentru bani si pentru o viata buna la copii mei(pe care si-au realizat-o aici). Ma doare sufletul de copii care au murit,le plang pe mamele lor si e prima data cand imi pare rau ca nu sunt in tara ca sa pot iesii(iar) in strada cu ei ! Am 57 de ani, iubesc rock-ul cel vechi al generatiei mele si cel nou pe care l-am „invatat ” de la copii mei !

    1. moaaama, ce frustrari mi-ai adus aminte!! in scoala primara mama nu isi permitea sa duca sacose, si eu eram penalizata. Sa iti dai seama ce diferente erau, aveam colege ce aveau note mai bune, desi la 12-14ani inca nu stiau tabla inmultirii, iar sunt singura din clasa aia care am intrat la facultate cu 10.
      Mai trist mi se pare cazul unui vecin, o familie necajita (tatal alcoolic, 4 frati), cel mare in scoala primara primea numai mentiune. Astazi e profesor universitar la universitatea de chimie.

  7. Nu cred ca daca ai plecat se cheama ca ai fost lasa. Consider ca ai fost o curajoasa, fiindca stiu exact cat e de greu. Fac si eu parte dintre cei care incercam sa ne facem un rost pe alte meleaguri. In cazul meu inca nu-i definitiv, adica eu sunt o parte de an in tara, cealalta in afara.
    Flama aia… s-a cam stins. Revoltele pe FB sunt ceva oarecum artificial, cred eu. Schimbarea trebuie s-o facem cu totii, incepand de la mentalitati, lucru pentru care romanii nu-s pregatiti.

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s