Am evitat sa sciru orice despre criza imigrantilor sirieni pentru ca nu stiam ce as putea scrie nou despre subiect. In mare imi mentin parerea expusa aici. Dar aseara mi-am dat seama ca am ceva de spus… O povestiaora, anecdota sau cum mai vreti voi sa-i spuneti. Atentie! Personajele sunt fictive!
Maria si Muhamed s-au cunoascut intr-o tara capitalista din mijlocul Europei. Ea venea dintr-un stat est-european, el din mijlocul Africii, via Amsterdam.
Maria s-a mutat in buricul continentului aducand cu ea un bagaj de vreo 20 de icoane la care se inchina, in genunchi pe o pernuta galbena, in fiecare seara si dimineata. Cu tot tacamul: intuneric in camera, candela aprinsa etc. In plus, mai tinea Maria noastra si toate posturile, mergea la Biserica si, in general, era o buna si autentica crestina la cei 30 si ceva de ani ai sai.
In plus, Maria lasase in tara ei fost comunista o familie de parinti si mai credinciosi. Mama ei, mai ales, se ruga in fiecare seara sa ii dea Dumnezeu un nepot, ca se stingea de dorul pupacirii si molfairii unui copanel cret de bebelus.
Muhamed era musulman. Convins, aproape. Adica isi facea si el rugaciunile, dar manca si carne de porc, nu umbla cu femei valurite, intra in baruri si mai bea si o bere din cand in cand. Isi traise viata in Amsterdam, era un om deschis la minte.
Maria si Muhamed s-au cunoscut la niste cursuri de limba franceza. Cum pe aia nu o stapaneau prea bine inspre deloc, s-au conversat in engleza. El cu o rabdare dumnezeiasca, ea cu idei cum ca nu vreo o relatie cu el. Azi asa, maine tot asa sau un pic altfel, pana cand pe Maria a pocnit-o revelatia faptului ca e insarcinata in aproape 5 luni. Nu, nu erau casatoriti si nici macar nu locuiau impreuna…
Jale si tristete in familia Mariei, un morman de sentimente de vinovatie in sufletul ei, desi il iubea clar pe Muhamed. In plus, preotul paroh de la Biserica unde mergea si ea nu mai contenea sa-i spuna ce mare pacat a comis.
De la nasterea urmasului metis nu se mai stie nimic de povestea celor doi, dar se poate presupune ca traiesc cat de cat fericiti, daca excludem cautaturile urate ale familiei drept-credincioase de crestini.
Mno, care-i mai intolerant aici?!
Jurnal de Belgia 
„Mno„…spune clar, te-ai turcit?…sau bați șeaua…schema ce-o dai e cam libertină….pfui…
cea mai mare toleranta o are pisica neagra.
Faptul s-a intamplat! Ori il creste ea in felul ei..ori se iau si o sa duca o viata buna impreuna…cu un copil la marginea religiilor.
Ideea este ca musulmanii nu concep ca noi sa credem in alte zeitati decat Allah. Crestinii, oamenii moderni, accepta si inteleg ca orice om poate venera orice zeu. Si nu e nimic rau in asta.
Fiecare si-a facut treaba :))
Preotul vrea si el sa cunune pe cineva, mamuca are nepot, ei doi au un copil si traiesc intr-un stat in care se pot simti cat de cat confortabil