La ce foloseste un patut de bebelus

(postare un pic serioasa si un pic neserioasa)

Disclaimer: metoda prezentata nu este omologata! Daca totusi vreti sa incercati acasa, asigurati-va ca somiera e stabila si ca patutul e bine prins de pat. O metoda mai „tehnica” gasiti aici.

Inainte sa nasc am cumparat mai multe chestii care ni s-au parut inventia inventiilor, fiecare pe domeniul sau. Lucruri care sa ne usureze viata, teoretic. In plus am mai si primit o droaie care au usurat viata altora la timpul lor. Practic, dupa ce am adus bebele acasa am constatat ca o parte sunt inutile complet, iar o alta parte sunt inutile macar in primele luni. Daca as fi avut mintea de acum, nu as fi luat nici jumatate din ele.

Printre chestile complet inutile pentru bebelus in primele luni de viata a fost si maretul patut Ikea. Cumparat in ultima luna de gravidie, montat de Mr. G inainte de a aduce copilul acasa de la maternitate, s-a dovedit o idee proasta. Nu de alta, dar Bulbuc ocupa cam o zecime din el si, proaspat iesita dintr-un loc stramt, a fost total neimpresionata de largimea spatiului pus la dispozitie. Ba chiar nici landoul de la carucior nu a incantat-o si a ajuns sa doarma pe noi in primele saptamani de viata. Apoi langa noi. Asta doar in ciuda bunicilor care ne explicau ca o invatam prost. Iar patutul ala lipit de patul nostru pe partea mea era doar un mare impediment in calea fericirii mele si a usurintei de a ma scobori pe podea. Dupa vreo doua saptamani l-am demontat, ca doar se punea praful pe cearsaf.

Cand s-a apropiat Bulbuc de doua luni de viata ne-am gandit ca deja e copil mare si ca e cazul sa ne facem si noi un pic de loc in pat, asa ca l-am remontat. Nu de alta, dar cu cat o creatura e mai mica, cu atata ocupa mai mult loc in pat. Iar bietul Mr. G mai avea un pic si trebuia sa doarma pe mai putin de jumatate din pat, ceea ce e inadmisibil. De data asta i-am scos grilajul care dadea inspre mine si am incercat sa dormim asa. Dar, patutul, in nesimtirea lui, era cu vreo 10 cm mai inalt decat al nostru. Iar copilul inca simtea nevoia de atingere umana calda, asa ca eu eram de sacrificiu. Asadar eu sfarseam dormind jumatate in patutul ei si jumatate in patul meu si ma trezeam cu dureri de spate. Deci am abandonat putin idea. Pana la urma am decis ca vreau sa-mi fie mie bine, in principal.

Vreo cateva saptamani patutul s-a transformat in noptiera, masa de infasat si dulap temporar, toate in acelasi timp. Ceva nu mergea si urmatorul pas a fost sa ma incapatanez eu sa aduc salteluta ei la acelasi nivel cu a noastra. Asta in ciuda inginerilor Ikea care au prevazut doar doua pozitii pentru salteluta: ori mai sus, ori mult mai jos. Pana la urma am trecut la rezolvarea problemei in dulcele stil romanesc. Am pus somiera jos de tot, am indesat doua perne de la canapea si o pilota peste, am acoperit cu grilajul demontat ca sa fim siguri ca e tare si drept, apoi am plasat salteluta. Bineinteles ca patutul ei e legat de patul nostru ca sa nu plece nicaieri pe timp de noapte.

In mare parte Bulbuc doarme in patutul ei, inca invelita cu o bucata din pilota mea. Astept sa o bag in saculetul de dormit. Cand e super maraita noaptea prefer sa o iau langa mine, spre teama si nesomnul lui Mr. G. In momentele astea patutul ei e tot foarte util pentru ca eu sfarsesc cu vreo jumatate de corp in el. Apropo, week-endul trecut Mr. G s-a aciuat pe canapei (sa doarma si creierii lui neintrerupt cateva ore), Bulbuc se lafaia in mijlocul patului mare, iar eu eram cu genunchii si un cot in patutul ei…

Asadar, cand cumparati patut plozilor din dotare, asigurati-va ca e comfortabil si pentru voi! 😀

P.S. Postarea e scrisa de 2 saptamani, dar mi-a luat mult timp sa aranjez paturile cat sa fie fotogenice. Bineinteles ca de cum am terminat Bulbuc a regurgitat pe cearsaful albastru. 😀