Ce planuiesc sa fac cu televizorul

Eu nu am avut televizor de cand m-am mutat in Belgia. Niciodata nu i-am simtit lipsa, stiri luam din ziarele on-line, filme mai piratam si priveam pe laptop. Nici macar nu m-am gandit ca o sa ne luam televizor fix cand o sa avem si copil mic, mai ales ca sunt total impotriva idei de a o lasa sa-si ocupe timpul cu asa ceva. Si degeaba zicem noi ca nu o lasam, daca televizorul e pornit si ea e in zona intoarce imediat capul dupa zgomot.

Dar stati ca am sarit un rand de povestire… Ideea e ca Mr. G avea ganduri de televizor de ceva vreme. M-am impotrivit cat am putut, am amenintat cu ce puteam sa amenint, pana cand, acum o luna si un pic, monstrul a aterizat la noi in casa. Am fost tare nemultumita, ba chiar vreo doua saptamani nici macar nu l-am pornit. Cred ca daca mai aveam cumva si abonament la cablu fugeam de acasa cu totul. Oricum, intre timp, am avut imensa neplacere sa vad Terminator de nici nu mai stiu cate ori. Si Allien. Si alte filme care mie imi plac la nebunie. (Sesizati sarcasmul!) Bineinteles, cand am vrut sa ma uit la Star Trek s-a apucat ploada sa-si ceara drepturile…

Revenind la relatia mea cu televizorul. La un moment dat, pe unul din puseele marete ale Bulbucului, ca astea parca nu se mai termina!, devenise aproape imposibil sa mai car laptopul dintr-o parte in alta, si incarcatorul, si sa-l mut din dreapta in stanga ca sa apuc sa scriu. Asa ca m-am lasat prinsa in mrejele televizorului ca telecomanda e mai usor de manevrat si nu degeaba am abonament la Netflix. Pe cale de consecinta am ajuns imbuibata cu Lie to Me, Crossing Lines si Orange is the New Black. Oricum, dintre toate astea doar crossing Lines mi se pare ca e pe gustul meu. Deja simt ca explodez.

Nu-i de-ajuns ca port conversatii de adulti din an in paste si ca incep sa vorbesc o bebeluseasca perfecta, mai si visez traznai precum ca as fi la inchisoare! In plus, blogurile mele au cazut in paragina, mai au un pic si sar paienjenii la gatul cititorilor. Ceva trebuie facut, mi-am zis intr-unul din momentele de somnolenta profunda din cucuii noptii in timp ce o creatura mica ma trage de anumite parti anatomice de parca ar fi guma ei de mestecat. Si primul gand a fost sa-mi iau o tastatura wireless la laptop ca sa am cum scrie cu ambele maini, in functie de care e ocupata cu bebele, si sa nu mai fie nevoie sa mut laptopul cu o mana si teama ca il dau de pamant sau de capul copilului.

Numai ca… Mr. G, cel pasionat de gadgeturi, a sugerat sa aiu una compatibila si cu cea mai desteapta chestier din casa, televizorul. Hopa! Pai stai asa! Daca tot pot sa-i atasez tastatura si mouse, ce rost are sa mai tarai laptopul dintr-o camera in alta in timp ce mi se zbate copilul pe umar sau urla de parca il taie careva?! Asa ca saptamana asta astept sa vina strutocamila de tastatura + mouse si ma apuc sa folosesc televizorul pe post de calculator. Sa vedem ce iese…

Apropo, sunt intr-o pasa proasta cu cititul: sunt obosita si adorm cu Kindle ul in mana daca macar incerc. Risc sa scap odorul din brate… Iar daca va intrebati ce-i asa de greu sa cari laptopul dintr-o parte in alta cu copilul in brate, va rog sa incercati acasa. Daca nu aveti copil, va recomand sa luati cainele sau pisica si sa incercati sa-i purtati in brate/pe umar in timp ce ei se zbat, iar cu cealalata mana sa carati ce altceva aveti de transportat. Mai puteti incerca sa va programati alarma de incendiu sa sune aleator si sa incercati sa traiti in felul asta: adica sa lasi tot ce faci in momentul ala ca sa te duci sa opresti alarma. Cam asa-i cu tipetele unui bebelus. Noroc ca Bulbuc face raaar chestii de genul asta.

Mno, pana vine tastatura magica, ma intosrc la viata mea obosita…