Sfanta cafea de dimineata

Printre multe sau putine alte obiceiuri il am si pe cel de a bea o cafea dimineata. Cat eram la munca, era simplu: in jur de 8.45 cafeluta imi era in fata si eu o savuram sau degustam in timp ce verificam emailuri, liste cu ce e de facut etc. Iar in week-end o savuram cand ma trezeam, de multe ori patania intamplandu-se tot in jur de 8.30.

Singura intrerupere in cursivitatea acestui obicei a fost inregistrata in primul trimestru de sarcina cand Malvina a avut o lupta la interior cu una din cestile de cafea si, bineinteles, licoarea ingurgitata a fost obligata sa paraseasca organismul exact pe unde a intrat. Vreo luna organismul gazda s-a temut sa mai incerce sa bea cafea dimineata de frica creaturii de la interior… Dar am reluat bunul obicei.

O alta un fel de intrerupere a survenit cand s-a mutat mama temporar cu noi. Mama are prostul bunul obicei sa faca litri de cafea ca ii reincalzeste si bea mai tarziu. Sau si-i pune in sticla si ii ia cu ea la serviciu. Numai ca intotdeauna mai ramane o cantitate semnificativa si in cafetiera. Acuma nu ar fi niciun bai sa ma trezesc in week-end si sa gasesc cafeaua gata facuta. Numai ca eu si mama nu avem aceleasi gusturi la cafea.

De fapt, ca s-o zic pe aia dreapta, mama nu are aceleasi gusturi la cafea de azi pe maine, atitudine care mie mi se pare confuzanta. Adica ba o face tare, ba o face cu zahar, ba o face fara, de nici nu stii ce nimeresti in cana. Iar pentru mine cafeaua foarte tare si dulce e moartea pasiunii. Pe cale de consecinta nici ultimele zile inainte de nastere nu am beneficiat de cafea ca nu stiam niciodata ce gasesc in vasul de la cafetiera. (Eram in concediu si acasa.) Dar mi-am spus ca o veni ea o zi in care o sa-mi fie mai bine.

Numai ca vezi sa nu! In primele vreo 3 saptamani de dupa nastere abia ieseam din dormitor sa mananc. Cine sa mai aiba timp si de cafea? Mai imi aducea Mr. G la pat, dar nu aveam destule maini sa o beau si pe aia. Asa ca am ramas pe uscat. Ulterior am inceput sa fiu mai mobila (adica Bulbuc permitea iesirea din barlog pentru mai mult de 5 minute), numai ca ne trezim in jur de 10, 11 si la ora aia numai de cafea nu mai imi arde. Dar, mai nou, am inceput sa profitam de vremea buna si mai iesim pe la pranz in parc. Ei, atunci imi iau si eu o cafea la pachet si reusesc sa o savurez in liniste si pace.

Uite asa sfanta mea cafea din fiecare dimineata a ajuns o chestier razleata… Un fel de moft.