Azi ceva usor, ca de week-end. 🙂
Zilele trecute mi-am dat seama ca se intampla multe lucruri in viata bebelinei care pentru noi par normale, dar de fapt sunt mari realizari pentru ea. De pilda ziua in care am convins-o printre suspine sa bea dintr-un biberon. Cel mai scump de pe piata, normal, ca doar nu are cum sa aiba gusturi ieftine fata. Sau momentul in care a inceput sa doarma ca o marmota mai devreme seara…
Mr. G sugerase sa facem niste inregistrari video pentru ea. Am incercat, dar eu nu prea ma simt confortabil inregistrand asa si vorbind liber ca sunt sigura ca uit diverse chestii. In fine, am incercat, am facut unul scurt si cam gata…
Zilele trecute pornisem cu ea la plimbare si am sfarsit intr-o librarie care mie imi place tare mult cu scopul declarat de a cumpara o carte de povesti in franceza. Si pe drum m-a izbit o idee. Era sa cad jos, noroc ca aveam copilul atarnat de mine si m-am abtinut. Asadar m-am gandit sa fac ce stiu eu mai bine: sa-i scriu un jurnal. Nu cu cate scutece am schimbat in fiecare zi, ci cu momentele mai importante din viata ei. Si cum libraria are si un raion de papetarie genial, am purces la cautat un caiet care sa ne reprezinte.
Am gasit unul cu o cartita calarind un crap. Avand in vedere ca noi ii mai spunem copilului si crap burduhos (nu anuntati protectia copilului!) mi s-a parut o alegere buna. ![DSCN4672[1]](https://mironamitache.files.wordpress.com/2015/05/dscn46721.jpg)
Pana acum am reusit sa scriu una, alta printre doua alaptari sau in timpul trezirilor la ceas de noapte. Sper sa ma tina gandul bun si sa continui. Ma gandeam chiar sa-i lipesc si niste fotografii mai reprezentative prin el. Vedem…
Pana una, alta ma intorc la Bulbucul meu miorlaitor (aseara a dormit de la 9 pana azi dimineata la 9!! asa ca there is life after giving birth).
Jurnal de Belgia 
Faina idee! Si eu am scris amandurora un caietel din primii ani de viata. Sunt incantati, acum mari fiind, de cele notate acolo. E, printre altele, o dovada scrisa a felului in care eu am stiut sa ii pretuiesc ca oameni mai intai, nu doar ca pe niste cocoloase de aur, cum fac cele mai multe mamici. Plus ca e un prilej de amuzament teribil lectura anumitor pasaje, oricat de subiectiv ar fi fost ele scrise de mine. Spor la scris si evolutii demne de jurnal sa aveti!
Eu citesc de zor jurnalul pe care l-a tinut mama. Era stiintific, ca mama e fizician 🙂 cu mesele, nr de p/c, evenimente gen raceli, vizite, diversificare, dar si cateva ganduri. Eu eram brotacul Oak.
Pentru Paul am un jurnal cu Le Petit Prince ce i se potriveste manusa :)) fu inceput cu altele sia cum are doar masuratori de greutate si o ‘postare’ 😛
Spor la scris! Love the name, btw
Mi se pare o idee buna. Nu se mai practica atat de des in ziua de azi, dar eu spun sa ii dai o sansa. Merita si o sa iti multumesti mai tarziu.
https://www.youtube.com/watch?v=K7PhYyRVhBM 🙂
ha ha! cartitul!
Aici jurnal de gen e parte din „programa” de cresa+gradinita si teoretic cel putin se incurajeaza si parintii sa participe/adauge. Eu se pare insa ca n-am „microbul” asta deloc, iar in primul an cel putin (in care n-a existat nici macar o noapte cu mai mult de 4 ore de somn legate) cred ca mai bine ca nici n-am incercat asa ceva. Ajung cred pozele de la 3 luni, 1an+3luni, 2ani+3luni, in care vezi pe figura mea ce si cum, FOARTE clar :))) Dar cartita calarind la crap precum si melcul cu nas de Rudolf sunt super.
Intoteauna m-am intrebat cum e sa citesti un astfel de jurnal sis a iti amintesti o parte din lucrurile facute. Eu nu am scris niciodata in jurnal, dar mi-ar placea sa fac si eu asta pentru copilul meu. Si sa il dau pe la 18 ani..cand e capabil sa inteleaga cum trebuie cele intamplate.