Am fost intrebata zilele trecute ce as vrea sa imi invat copilul. Printre alte chestii (nu prea multe si mai ales principiale) as vrea sa o invat ca deciziile apropo de viata ei trebuie sa le ia singura si sa si le asume indiferent de finalitate. Da, pana la o varsta vom lua noi decizii pentru ea precum la ce gradinita si scoala sa mearga, cu ce sa se imbrace etc., dar la un moment dat va veni vremea sa hotarasca singura. Si am fost intrebata daca nu imi e teama de ce va decide. Si uite asa am fost indemnata sa fac un expozeu apropo de ce parere am eu despre decizii si felul in care ar trebui sa traim cu ele.
Cred ca unul din cele mai importante lucruri pe care un om trebuie sa-l invete este sa ia decizii si sa si le asume. Ideea de baza e sa intelegem ca trebuie sa fie decizia noastra, nu cea sugerata sau impusa de altii. Chiar daca e vorba de o negociere in cuplu sau de a lua in considerare doleantele altora, faptul ca am decis sa facem asta ar trebui sa ne apartina. A lua decizii de frica gurii familiei sau prietenilor mi se pare o eroare de calcul pentru ca, pana la urma nu ei traiesc urmarile, ci noi. Asadar, in loc sa intrebam in dreapta si in stanga ce ar trebui sa facem, poate ar fi mai bine sa ne luam creierul de mana, sa iesim la o plimbare si sa vedem ce ne-am dori cu adevarat sa facem in situatia respectiva. Sinceritate maxima fata de noi insine ar fi o idee geniala. Iar dupa ce scoatem la iveala ce vrem noi sa facem in situatia respectiva, trecem la punctul urmator.
Daca chiar am face ce vrem noi, cum am trai cu decizia respectiva? Suntem OK cu faptul ca unul sau altul o sa sufere de pe urma ei? Bine ar fi sa fim pentru ca, pana la urma, singura certitudine pe lumea asta e ca ne avem pe noi insine si atat. Restul oamenilor vin si pleaca sau ar putea pleca, oricat de cinic suna. Iar daca chiar le pasa de noi, vor intelege ca e decizia nostra si vor accepta ce vrem sa facem. Nu mi se pare corect sa ne traim viata doar ca sa nu-i suparam pe altii, includ si parintii in categoria asta. Am trait-o pe pielea mea ca la un moment dat familia sa nu inteleaga de ce am vrut sa fac una sau alta. Pana la urma eu am fost multumita de decizia mea, ei s-au impacat (sau nu) cu gandul.
Am intalnit oameni incapabili sa ia o decizie singuri. Pur si simplu se invart in jurul cozii si nu-s in stare (sau nu au curaj) sa-si puna pe hartie cu maxima sinceritate punctele pro si contra si sa decida cu ce ar putea sa traiasca. Ca ei nu-s capabili sa ia o decizie fara sa bata campii si sa ajunga la tot felul de concluzii califragilistice e o chestie, dar tot ei se duc la altii si intreaba ce ar trebui sa faca intr-o anumita situatie. Nu ca cer un sfat, ci ca solicita sa li se spuna ce sa faca. Oamenilor de genul asta le-as recomanda cu caldura (nu sunt sarcastica sau rautacioasa) niste sedinte de terapie pentru a descoperi unde e problema si de ce le e frica sa ia decizii pentru ei insisi. La unii dintre ei rezolvarea ar fi simpla: mai putina degringolada in modul de a gandi.
In plus, eu nu cred ca exista decizii bune sau proaste. Daca am avea cum sa vedem urmarile tuturor variantelor si sa comparam consecintele, atunci poate am putea evalua si deciziile in termeni de bune si rele. Dar eu inca nu am auzit de o astfel de posibilitate. Asadar, decizia e doar o decizie si nu trebuie catalogata. Chiar daca nu suntem multumiti de rezultate, nu avem cum sa stim ce s-ar fi intamplat daca am fi facut altfel. Putem doar presupune. Mai bine invatam din rezultate si dam inainte. Parerea mea…
Nu stiu cat de coerenta am fost in ceea ce am scris mai sus, mai ales ca e un articol inceput prin martie si la care am tot adaugat, sters, adaugat. Dar ideea de baza e sa luati voi decizii pentru voi, nu sa-i lasati pe altii sa va dicteze ce si cum sa faceti. Mai mult, daca totusi faceti cum sugereaza altii, e si asta o decizie si trebuie sa v-o asumati. Si tineti minte: nu trebuie sa dati nimanui socoteala pentru deciziile voastre si felul in care va traiti viata.
Jurnal de Belgia 
In general conteaza cine te sprijina in deciziile pe care le ei si la ce varsta ei aceste decizii.Si nu toata lumea a avut bafta ta sa ia o decizie si sa-i iese bine. Nu ai luat in calcul ca un copil poate decide ca drogurile sau golaneala ii fac bine. Asa vrea el. Stii cat sufera un parinte cand da cu subsemnatul pe la politie sau cand merge la vorbitor la puscarie? Tot asa un adult poate decide ca isi poate inneca amarul in bautura. E decizia lui. Stii cati copii ajung de izbeliste din cauza asta? Nu cred ca deciziile noastre trebuie sa fie numai ale noastre fara sa ne pese de ceilalti. De cele mai multe ori cand decidem ceva si ne iese bine ne batem cu caramida-n piept. Cand iese prost dam vina pe nesansa sau cadem in depresii. E mult de discutat pe tema asta.
acum multi ani intr-un orasel de provincie, o gasca de clasa a9a a incins o bauta acasa, cand parintii erau plecati. Vecinul cheama politia: vin 2 masini cu girofare, arestari, toti beti, unii manga, vreo 2 fumati si nu cu tutun. Unii au reusit sa isi spuna numele si telefonul la politie, au venit plini de rusine: unul din farmacistul orasului, 2 patroni etc. sa isi recupereze copchiii. Un doctor raspunde mucalit: fiul meu?? „zau, e sambata noapte, fiul meu doarme in pat. Mai vorbim luni dimineata”. Luni dimineata l-au eliberat pe fiu – si asta a fost o lectie pe masura.
Copiii ajung de izbeliste cand sunt lasati de parinti de izbeliste. Copiii copie comportamente: alcool, tutun, bani aruncati pe prostii, injuraturi, lovituri etc. toate astea se invata acasa.
Sau la scoala, sau in afara ei. Dupa ce iese pe usa casei sau pe poarta scolii, numai ei stiu ce fac. Nu cred ca acei copii – de bani gata- si-au vazut parintii consumand droguri si nici beti manga. Si sa-l tii din scurt nu poti sa o faci o viata intreaga. Mirona a avut acceptul meu sa mearga la discoteca de la 14 ani. Si a fost. Dar a si inteles ce pretentii am avut de la ea. Nu I-am dus grija. Si a vazut destule lucruri rele si acasa si la scoala.Deci……pana la urma au fost deciziile si alegerile ei si din fericire au fost bune. Putea fi si altfel.
ah, copiii – cu siguranta au vazut alcool acasa si lipsa cumpatarii :))) – si stii cum e in orasele mici, totul se afla 😉 . De unde crezi, Gabi, ca au venit cu sticle de wisky? de atunci erau glume in orasel – sa mai dam spagi la tata dr/inginer etc 😀
Un copil cu educatie sanatoasa, cu exemplu sanatos si mai ales cu incredere de la parinti nu da in balarii.
In primul rand vorbeam de adulti. Poate nu am fost clara…
Apoi, nu cred ca cineva care e alcoolic ia o decizie constienta in acest sens. Nu cred ca se trezeste dimineata si isi spune ca de azi vrea sa fie alcoolic. Sa nu confundam boli cu decizii.
aaaa, eu am dificultati in a lua decizii: ce rochie sa imi cumpar? ce culoare? mai lunga? mai scurta? O iau mai lunga si o scurtez :))) Si tot asa. O studiez, si o invart uneori de nu imi vine sa cred…