Canapeiul

Inainte sa fiu acuzata de plagiat, as vrea sa spun ca termenul de „canapei” l-am imprumutat de la Hapi.

Asadar, avem si noi un canapei portocaliu pe care eu il iubesc tare mult. Canapeiul asta are o varsta si o istorie…

La mine a ajuns in 2010 mai prin iarna cand un fost coleg de liceu, rezident in Bruxelles, a decis sa-si schimbe mobila din apartament si mi-a vandut-o. Noroc ca-i usurica si se desface in doua si pernele sunt detasabile ca am reusit sa o mutam. Cu dubita unui tip care venise sa ne repare instalatia electrica in flatul in care locuiam atunci. Am dormit vreo cateva luni pe ea, apoi m-am mutat si i-am lasat-o Pianistei pana am putut sa o iau cu mine.

A doua oara am mutat-o cu dubita celor de la Atlassib. Nu cred ca stiu patronii lor ce ciubucuri mai fac baietii. Tin minte ca eram dupa 18 ore de munca de noaptea ca si ospatarita la o nunta. Si 4 ore de facut curat intr-un birou si o saptamana de munca in urma. Deci eram rupta. Dar aveam canapeiul in apartamentul inchiriat pe numele meu. Glorious day!

Ultima data am mutat-o anul trecut. Iar prima data a venit de la Paris la Bruxelles. Deci e o canapea foarte plimbata.

Tocmai pentru ca are o varsta si o istorie, are si o gramada de pete si urme. Unele mai ascunse, altele mai vizibile. De la noi a primit dupa cum urmeaza: apa (nimic deosebit), cafea, pipi de porcusor de guineea, bere, lapte regurgitat de bebe. De la altii nu stiu ce a primit, vad doar petele si nu le pot identifica. Noroc ca husele se detaseaza si se spala si nu se vede nimic evident.

Chiar ma gandeam zilele trecute cand o sa faca pipi si Bulbuc pe canapei. Ei, iaca, s-a intamplat ieri. In timp ce-i schimbam pampersul si pana sa apuc sa-l pun pe urmatorul, a comis-o. Uite asa canapeiul a primit si botezul asta.

In caz ca va intrebati, asta-i canapeiul.