Jurnal de Belgia · Opinii

Cer permisiunea sa simt altfel

Unii militeaza pentru drepturile amibelor din Oceanul Planetar, eu militez pentru dreptul la opinie si dreptul de a nu fi cu totii la fel. Iar sarcina si aparitia Bulbucului mi-au dat cateva ocazii sa inregistrez exemple concrete de situatii in care oamenii devin poate chiar la fel de inversunati ca si atunci cand vorbim despre religie, fotbal sau politica.

Va mai amintiti cum mi se facuse parul cret la inceputul sarcinii ca mi se tot spunea ca nu am dreptate sa nu-mi placa sa fiu gravida? Cica a fost cea mai frumoasa perioada din viata mea… Daca spun altii, eu ce o sa zic acuma?! Mai pe la sfarsit, cand indrazneam sa deschid gura si sa spun ca trimestrul III mi s-a parut cel mai OK din toata sarcina (mai putin ca nu imi vedeam picioarele de burta si era debusolant cand coboram scari), iar mi-o luam ca cica nu stiam ce vorbesc.

Bon! Am zis in mintea mea ca daca nasc o sa fie mai bine, ca macar nu o sa mai starnesc polemici cu simtamintele mele total nelalocul lor. (sunt sarcastica, da?!) Numai ca… Stai sa vezi! Parentingul asta e mai dificil decat cred unii, iar altii au prostul obicei sa-l faca si mai dificil decat e cazul. Eu am tot respectul pentru mamele care aleg sa se dedice neconditionat si total bebelusului, uitand de ele, si niciodata nu am incercat sa le conving ca mai exista si altceva pe lumea asta. Pentru ca fiecare isi alege calea si atata vreme cat ele se simt bine inseamna ca lucrurile sunt bune asa cum sunt. Numai ca, aparent, reciproca nu e valabila!

Ma plangeam la un moment dat ca Bulbuc nu dormea decat pe noi. Valeu! Cate scatoalce verbale nu mi-am luat ca, deh, cum indraznesc sa ma plang de cele mai frumoase clipe cu copilul. O fi frumoase pentru unii, dar eu nu m-am dat in vant dupa nenumarate zile de dormit doar pe spate si stat in fund in pat ca sa alaptez. Apoi am zis si eu cu voce tare ca as vrea sa doarma/stea fara mine macar cateva ore pe zi. Adica cu mine in casa, dar nu in bratele mele. Vai, mama! Cred ca daca ziceam ca vreau s-o las in strada si tot nu ma ciufuleau unii asa tare. Nu mai zic de suzeta… Cica vreau sa i-o dau ca sa scap de grija ei. Pai nu chiar. Vreau doar sa adoarma mai usor seara cand e super maraita. Oricum, in acest ultim caz, vesti bune: o accepta doar seara cand are colicii aia psihologici, adoarme si o da afara apoi. Ma intreb ce ar spune mamicile astea daca le-as informa ca la sfarsitul lui iunie am bilete la un festival rock si ca Bulbuc va fi abandonata acasa cu tat-su si lapte muls…

Ce vreau eu sa spun cu toate astea?! Ca nu suntem toate la fel, ca unele avem nevoie sa ne mai auzim uneori si gandurile proprii fara nicio legatura cu bebelusenia. Si poate sa facem si ceva ce noi consideram intelectual. Eu una incep sa ma satur de aceeasi rutina fara program zilnica si imi fac planuri desarte legat de cum as putea sa-mi reiau activitatea de pseudo-journalist. Am scris ceva serios in engleza zilele trecute si era sa am un orgasm intelectual de fericire. Si daca tot nu suntem toate/toti la fel e normal sa avem si idei de crescut copiii diferite. Acuma nu e nevoie sa le sarim in cap celor care aleg sa faca altfel decat noi, mai ales in conditiile in care vorbim de oameni care isi au grija puiului, nu-l lasa sa planga pisat si infometat intr-un colt pana isi aduc aminte de el. Pana la urma, exact cum mai spuneam si cu alte ocazii, au crescut copii fericiti si sanatosi si hraniti cu lapte praf, si carati in carucior. Iar daca tot vreti sa faceti prozelitism pe tonul ala transant, va recomand sa dati o fuga pe la sate in Romania sa vedeti acolo metode de crescut copiii care o sa va faca parul cret: suzeta facuta din mamaliga imbibata in tuica, copii hraniti cand isi aduc adultii aminte sau cand nu au baut toti banii etc.

Ca sa ne intelegem: nu ma deranjeaza discutiile in contradictoriu, ba chiar nici sfaturi necerute (am invatat sa traiesc cu ele 😀 ), dar ma deranjeaza tonul transant al unora si felul in care pun problema de te fac sa vrei sa te sinucizi ca nu esti o mama buna. Mai, oamenii buni, faceti mai mult rau decat bine, credeti-ma! Distrugeti psihologic femeile mai slabe de inger si faceti rau si plozilor, ca nimanui nu-i place sa aiba o mama deprimata. Bine ca am trecut de perioada in care dadeam in plans de la chestii similare (zic eu…).

Asadar, pot si eu sa simt altfel?! Jur ca nu o sa-mi las copiii neiubiti, nemancati, neschimbati etc. Va multumesc anticipat pentru accord!

LE: Sunt curioasa cati cititori pierd cu ocazia acestui articol. 😉

Anunțuri

21 de gânduri despre „Cer permisiunea sa simt altfel

  1. Nu m-ai pierdut si sunt de acord cu ceea ce ai scris ! Desi sunt la varsta cand imi doresc sa fiu bunica, cred cu adevarat ca fiecare isi creste copilul cum vrea ,cu convingerea ca nimeni nu s-a nascut invatat si nici ca este detinatorul adevarului absolut al bibliei cresterii copilului ! Iar amestecul in „afacerile interne” ale unui cuplu denota…hmmm..altceva(sorry,nu gasesc un cuvant civilizat ,am pus”altceva” )! Treci cu vederea si continua sa faci ceea ce stii si VREI tu ! Pupici pentru tine si bulbuc ❤ ❤ ❤

  2. Lol tu Mirono fata, tot te mai cetesc inca 🙂 io cred ca pana la urma e ceva neinregula cu tine ca ai cunostinte deastea :))) (tot sarcasm ;-)) ca mie una nu mi-a sarit nimeni in cap cand m-am dus la cina si s abeau vin cand copila avea 6 sapt , si dupaia am aruncat laptele muls :))) nici cand m-am dus la ospete si concerte si am lasat-o peste noapte cu buna-sa tot asa pe la cateva sapt, si nici cand m-am dus 4 zile in concediu si am lasat-o cu ta-su, in afara de putina surprindere si respect ca ta-su e in stare sa aiba grija de ea, nu am avut alte reactii 🙂 sau cand ne-am dus amandoi 2 nopti deacasa si am lasat-o la soacra.
    Anyways, keep on doing what u do, ca u doin’ it right.

  3. auzi da tu n-ai auzit de vorba aia : ciinii latra, ursul merge? Who cares ce zic altii?
    Stii cum le inchide Mr.T gura tuturor: cui nu-i place, sa nu vina pe la noi! 🙂
    Eu te inteleg perfect, mai ales cu treaba cu dormitul. Al meu are 9 luni si inca nu doarme through the night. Sa indrazneasca cineva sa-mi spuna ca nu am voie sa comentez, ca i-l dau plocon in brate toata noaptea si ma duc sa ma culc 😛

      1. oh,te inteleg perfect! io am dormit cu baietii pina la 6 luni, pina am zis ca pur si simplu nu mai pot si i-am mutat in crib . A fost nasol primele 2-3 nopti, dupa aia a fost ok. Teroristul asta mic a facut 9 luni acuma in 4 si abia acuma incepe sa nu se mai trezeasca every 2-3 hours. Cross my fingers ca incepe sa doarma toata noaptea si bat in lemn sa nu jinx myself ca il laud hahahaha

  4. unde ti-e manduca?! cum cateva ore pe zi?! imediat sunam la protectia copilului sa semnalam situatia.

    da. chiar e o problema reala si se chema oameni care n-au nicio alta ocupatie in afara de a plodari.

      1. Amiiiiin 😀 in numele tuturor sistemelor de purtare si al copiilor pe care nu ii am!

  5. Azi mi-am furat-o si eu: in timp ce ii povesteam unei prietene cum am permis in parc, desi as fi putut interveni imediat, ca timp de vreo 15 secunde fii-miu, de patru ani aproape, sa fie impins de un alt pici, se gaseste un binevoitor care sa ma intrebe, ultragiat: „Cum?!?! Ce incredere va mai avea copilul tau in tine de acum inainte?!?!”
    Ce sa-i mai explic eu ca, daca intervin mereu, copilul va ramane, ca de aproape fiecare data pana acum, imobil, fara impulsul de a se apara? Nu si-a luat bataie niciodata pana acum in parc, mereu a fost protejat. Dar cred ca o mica interactiune cu un pitic contondent nu va fi un capat de lume! Mai ales daca asa invata si el sa se apere si sa nu se mai bazeze exclusiv pe adulti…

    1. Eu cred ca de la o varsta incolo e bine sa inete sa gereze conflicte. Atata vreme cat nu se lasa cu batai pe bune, un pic de zgaltaiala nu cred ca-i face rau. Ca o sa se regaseasca fara tine la un moment dat si sa vezi atunci belea. 🙂

  6. Pe mine nu m-ai pierdut. Am simțit la fel, poate mai rau ca tine. Societatea cere femeii mama un sacrificiu fizic, moral supraumana, fara sa țină cont ca nu toate femeile au aceleași resurse emoționale.

    1. Am prietenii cu 4 copii si ei cred ca exagerez ca inca doarme cu mine. Deci exista opinii si opinii. Oricum din septembrie cresa scrie pe fundul ei.

      1. sapt. trecuta m-am dus eu sa dorm cu fiica mea. Nu, nu a vrut ea, EU am vrut. Ma bag in pat la ea dupa miezul noptii, incep sa inghesui copilul printre ursii de plus si pilota si…. nu gasesc copilul in pat – desi cu vreo 3 ore inainte s-a dus la culcare cu pijama, periuta, ursuletzi. Shoc si panica – am gasit copila ca se dusese ea sa doarma in patul meu :)))

  7. Ha! Imi vine sa rad, din pacate insa ne traumatizam unele pe altele inutil cu atitudini de zeite ale maternitatii. Am citit o carte celebra de parenting in care se spune clar ca copiii nu ar trebui sa se desparta de mamele lor pana la 3 ani si ca sunt ‘distrusi’ pshilologic daca sunt dusi la cresa/gradinita inainte de varsta… am crezut ca mor cateva zile. Mi s-a parut cel putin contra-productiv.
    Distractie placuta la festival! 🙂

  8. Eu habar nu am ce sa zic on topic. Dar off topic anunt ca am inceput sa public povestea despre originea numelui Malvina, si se va vedea in final de ce nu e chiar asa de simplu cum scrie pe wikipedia sau partial si prin alte parti despre el, desi a fost intr-adevar introdus de poetul James Macpherson, partea asta este adevarata, insa e legat si de lb greaca si alte lb antice plus de flora familiara grecilor antici plus de o piatra pretioasa de o culoare placuta pt galezi si irlandezi, insa importanta si cumoscuta si de civilizatiile antice din jurul marii Mediterane, nu e un simplu nume legat numai de lb relativ mai moderne si inca vii galez-scotiene, ci atat ca istorie cat si etimologie apartine unor intrepatrunderi mai complexe si mai de demult decat cele relativ moderne, desi este intr-adevar o creatie unica artistica originala culta a poetului James Macpherson familiar si cu lb galeza si cu folclorul ei, insa in final se va explica de ce si pe bunica ta (sau strabunica) o chema Malvina. Plus de altfel diverse popoare celte au trecut si chiar au si rezidat si prin zona Daciei si a Balcanilor mai largi inainte sa mearga mai departe catre vest, de fapt chiar si Asterix si Obelix au avut bunicii sau strabunicii de pe langa Belgrad. Este o poveste fascinanta, de aia i-am zis si mister, pt ca este legata si de controverse culte legate de poeziile folclorice culte ale poetului Macpherson, plus si anturajul lui este deosebit de colorat, si tot cautand am gasit nenumarate piste si povesti auxiliare legate de acel anturaj, care chiar si ele in sine reprezinta mici povesti deosebit de interesante, chiar daca nu sunt strict legate de numele Malvinei, insa multe sunt asa chiar deosebit de romantice si atragatoare…pacat ca nu stiu eu sa ma exprim literar, insa ar fi iesit asa un serial chiar mai tare decat Numele Trandafirului de dl Umberto Eco ! Initial am vrut sa stau sa caut intai si apoi sa incerc sa scriu asa o poveste mai concisa si mai coerenta, insa pur si simplu nu am mai avut rabdare si am inceput asa sa public in foileton, plus cu cateva divagatii off topic…insa in fnal sper ca parintii micutei Malvina sa ia si ei partile mai pertinente si sa poata alcatui ei o poveste asa mai unitara si chiar autentic estetica…de aia pana la urma am descris seria mea, (care abia a inceput si continua) mai degraba ca o prefata la o poveste decat ca o poveste propriu-zisa, ca asa mi s-a parut just si din punct de vedere istoric, si social, ba chiar si literar, mai ales ca eu nu am absolut nici o inclinatie de autentic scriitor, dar efectiv m-a captivat acest mister etimologic, pt ca e intr-adevar atat palpitant cat si ff frumos !

    1. Tot off topic, am dat share si pe Facebook, insa efectiv eu habar nu am sau nu mai tin minte daca esti prietena pe Facebook cu mine sau daca e la pagina de site MM sau la pagina personala Mirona Mitache, zau, pana la urma o sa gasesti o noua invitatie de Facebook pe undeva pe acolo, dar nu e obligatoriu s araspunzi e doar asa ca sa stii cand apare partea 3, partea 4, etc, pt ca sa nu te simti obligata doar sa verifici dand click pe blogul meu, pt ca nu pot promite asa ca pot publica in fiecare zi o noua parte, ci vor mai fi si hiatusuri intre ele. Adica invitatia pe Facebook era mai mult asa dpdv practic ca sa-ti fie mai usor sa stii cand apare un nou episod ! Zau, cred ca eu sunt mai entuzaismat decat oricine ar putea citi aceste episoade, care citite sunt probabil chiar cam plictisitoare dpdv literar, insa chiar procesul de cautare si ce de lucruri am aflat si pe unde am colindat, pt mine, chiar a fost si este asa ca si cum as urmari un serial de mistere si aventuri chiar ff interesant ! Si nici nu vreau sa se termine prea repede ! Abia astept sa mai aflu ceva si sa mai vad si episodul urmator, chiar daca nu stiu eu sa povestesc prea bine si altora despre episodul respectiv !

  9. fata mea, asculta aci, scurt si cuprinzator: TU decizi ce e bine pentru copilul tau, TU esti tot ce are mai bun, TU ao tot ce trebuie pentru decizie, in tine ne incredem toti!!
    ce sa-ti spun? Nu e usor sa fii parinte, nu e usor deloc, Tu vezi de treaba, si cand ai nevoie de un sut avans, cu siguranta gasesti macar unul dintre noi sa te rezolve.Totul e sa ne intrebi. Totul e sa ne asculti. Si sa ai increder in tine, pentru ca esti cea mai buna in materie de decizii asupra copilului tau!
    Ce sa-ti zic, pentru suturi, cauta-ma nonstop. Sunt fotbalist innascut 😛

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s