Ma uitam la episodul lung din Anatomia lui Grey. Un mare fassss, daca e sa-mi dau cu parerea. Mr. G pe canapei langa noi, ca eu aveam si copila in brate. Cred ca dormea si jur ca nu o tin cu fata in laptop.
Din motive de copil in brate si nevoie de mobilitate in caz ca incepe brusc sa urle din cauze necunoscute pamantenilor, nu mi-am mai pus castile. Asa ca Mr. G auzea tot. Cum el e un mare comentator, ca de aia nu-mi place sa ma uit la filme stupide cu el, nu s-a putut abtine si a scos o perla la un moment dat. A fost chiar momentul cand Meredith ii spunea proapat decedatului ca mai bine sa fie extraordinari impreuna decat comuni pe cont propriu. Cum era de asteptat, m-am infuriat. Ca da, ca asa face el intotdeauna, imi strica cheful si starea si nu ma lasa sa ma uit in liniste si pace la un serial. De prisos sa spun ca am si inceput sa smiorcai.
Dupa vreo zece secunde am inceput si sa rad. Ca mi-am dat seama ca plang ca o varza pe canapei, fara vreun rost si din cauze hormonale. Va dati seama ce imagine misto eram? Parul scapat din coada, ploada in brate, lacrimi pe obraz si rasete iesind din gura! Bietul Mr. G nici nu stia ce sa mai zica sau faca. Cand m-am potolit i-am explicat ca-i de la hormoni. Aceeai care ma fac sa simt mirosurile de 10 ori mai puternic. 😀
La urmatorul episod o sa ma uit cand is singura acasa!
Jurnal de Belgia 
Pai si cand o sa fii tu singura acasa? Ca ai ploadă acum :))
Mda, am uitat. :))) Ei, ea inca nu comenteaza ca tat-su.
o, Doamne, cand ai zis ca e un mare fas nu am crezut. CHIAR a fost un mare fas. sunt dezamagita rau
il astept pe urmatorul…