Ieri am simtit pentru prima data in trei saptamani ca ma plictisesc. Nu ca nu as avea ce face, ca Bulbuc imi ocupa aproape tot timpul, iar cand nu mi-l ocupa ea expres, mi-l ocup eu mancand si facand repede, repede una alta prin casa.
Dar, dupa cum spuneam, ieri m-am plictisit pentru prima data de cand am nascut. Nu de alta, dar m-am cam saturat de monotonia alaptatului si adormitului copilului. Mamele care nu inteleg cum poti sa te plictisesti stand cu bebele acasa pot sa arunce cu rosii si oua acum. Pur si simplu simt nevoia sa mai fac si altceva, putin mai intelectual, nu doar sa-mi cronometrez ploada cate minute sta la san (dupa ce trece de 10 deja nu ma mai intereseaza) sau sa ma intreb daca i-am dat vitamina D.
In plus, incercand sa compun ceva inteligent pentru blog, am realizat ca singurele subiecte care imi trec prin cap sunt tot legate de bebelusenie, gen un manifest impotriva caciulilor (tot il scriu eu pe asta), cat de desteapta e ploada mea ca parca nu ar fi a mea si alte cele din aceasta categorie. Feri doamne sa-mi fi trecut prin cap chestii legate de geopolitica, filosofie sau mai stiu eu ce alte lucruri destepte. Iar ultimele mele cautari pe net nu au avut legatura cu cumpara de carti, ci cu pompe de muls. Rau am ajuns!
Asa ca stau si ma intreb ce se intampla cu mine. Am raspunsul, dar il mai tin ascuns o vreme, macar pana invata Bulbuc sa mai doarma si singura cateva ore pe zi. (A doua tura de rosii si oua stricate pot sa vina acum!) Daca va intrebati ce face oracaitoarea in momentele astea, sa stiti ca sta cu tat-su si e ofuscata ca nu sunt eu acolo sa o tin in brate sa doarma. Ma duc acusica…
Dar nu inainte sa ma dau cu capul de toti peretii ca de cand alaptez stau mai mult pe Facebook, ca e la indemana sa pun telefonul pe wi-fi si sa ma holb la povestile altora. Tocmai pentru ca apuc rar sa pun mana pe un calculator, nu prea mai las comentarii pe bloguri si imi cer scuze. Nu ma repudiati inca, ca voi reveni imediat ce reusesc sa obisnuiesc naparstocul cu cateva ore departe de tata (adica tzatza) mamei. Sper sa nu mor de plictiseala pana atunci.
P.S. Sa ma laud oleaca: la trei saptamani dupa nastere sunt mai slaba ca inainte de a ramane gravida, atat doar ca mai am putina burta care atarna greu la cantar, dar se diminueaza vazand cu ochii iar hainele normale atarna pe mine. O sa ma laud mai pe larg cu alta ocaziune.
Jurnal de Belgia 
Sa arunce cu rosii cat vor! Fiecare e genul de mama care doreste sa fie. E perfect normal sa te preocupe si altceva, sa vrei sa fii si femeie, nu doar mama si sotie (ca tot exista prostia asta „te implinesti ca femeie doar avand copii”…aiurea!!). Mai slaba sau mai grasa, chiar conteaza? Traieste clipa, viata este prea scurta!
oho! la ce teama mi-a fost ca o sa raman cu multe kg in plus, sunt super multumita acum. 😀
Si uite asa o sa devii dependenta de facebook. De plictiseala intram si eu prima data 🙂
Am scos Kindle de la naftalina. :)))
Da’ ce crezi, ca am castigat la loto sa-mi permit sa arunc cu rosi de 8-9 lei kilu? 🙂
Poti incerca sa tricotezi caciulite pentru Bulbuc, nu de alta dar sa ai ce dona dupa ce creste fatuca mare. Sau poti sa faci puzzle, de-alea de 1000 de piese, e cea mai buna metoda de autospalare de creier.
:))) tare cu pretul rosiilor. Cat despre caciulite, crezi ca o sa le poarte? Azi ne-a prins ploaia in oras si ea avea doar gluga de la geaca mea ca sa o apere. :)))
ah, si eu care voiam sa iti mai aduc cadou o caciula la copil 🙂 ca banui ca prima (ce mai urata bonetica din lume) nu e chiar pe gustul copilului :)))
In rest, e normal sa simti monotonia la creier pentru ca tu il foloseai. Adica na, ai creier, suferi din cauza lui. Ai burta, suferi din cauza ei – dar sa te ia mama naibii sa mai spui ca ai nascut in nici o luna si ca ai ajuns mai slaba ca inainte ca te mananca o cohorta de femei moare si roase de invidie 😀 . Adica la al 2lea copil tu ajungi manechina?????
Mno, mai trebuie sa scap de 3kg, dar se duc ele. 🙂
si sa ma aud, dupa ce s-au terminat colicile fetei (2 sapt- 6 sapt) si nu mai urla 6 ore non stop fara mancare fara dormit, am reusit sa recitesc cateva carti, in timp ce alaptam: Musashi si Taiko. Citeam cu voce tare, cu copchilul atarnand ca un martisor la piept.
Asa una din jucarii (un ratoi) a fost botezat Oda Nobunaga.
Deci colicile nu tin musai pana la 4 luni?! Iupiiiiii! :))) A mea urla la propriu max 2 ore pe zi. In rest, reusim sa o impacam.
pe la 6 sapt ii zic la tel. caa nu a urlat azi de la 12 la 18. Soc si groaza, eram asa obosita ca nu am realizat ca nici cu o zi inainte nu urlase