Stiti voi ca exista o intreaga industrie bazata pe hormonii mamelor de nou-nascuti? Banuiesc ca stiti, nu stiu daca va si dati seama cat mult contribuim cu totii la propasirea a tot felul de afaceri care mizeaza pe incantarea noastra de a tine un biped oracaitor in brate.
In prima zi de viata bulbuceasca, am fost vizitate la maternitate de un fotograf. Tipa facea poze nou-nascutilor, avea contract de colaborare cu clinica. Ideea era ca dupa cateva saptamani te viziteaza acasa, iti arata pozele, una o primesti gratuit, si iti propun preturi si alte produse. Nu esti obligat sa cumperi nimic, poti sa-ti iei doar fotografia cadou.
Azi am fost vizitate. Bulbuc dormea, deci nu a avut cum sa-si dea cu parerea. Eu nu prea am probleme cu hormonii, deci nu sunt un bun musteriu. Sau o fi fost preturile… Nenea agentul de vanzari a venit tare dotat cu tot felul de propuneri si cu fotografiile imprimate. Acuma cum sa va zic eu voua?! Ei au fotografiat Bulbucul in vreo 5 ipostaze (clisee toate) si apoi le-au modificat parametrii facandu-le sepia si alb-negru. Uite asa ne-am ales cu, vaaai!, 15 fotografii din prima zi de viata. Care fotografii au fost puse si intr-un fel de carticica imprimata, ca cica se pastreaza mai bine peste ani. In plus, a venit omul si cu rame foto si mi-a insirat pozele in rame ca sa imi arate ce bine ar arata prin casa, inca doua carticele mai mici pentru bunici, magneti de frigider si alte cele chestii stupide.
Bon, simpatice per ansamblu, desi nu m-a impresionat cu adevarat nimic. Nu de alta, dar deja avem noi vreo 100 de poze cu Bulbuc din care pot face un album misto tare. Totusi, am zis ca daca pretul e acceptabil, iau carticelele si cateva fotografii ca sa le fac cadou. Asa ca intreb de pret. Doar aproape 400 de euro pentru carticelele cu aceleasi 5 poze aranjate s re-aranjate in diverse ipostaze. Bine ca nu pis io ochii cand vad ou-nascuti, nici macar pe a mea. Chiar daca puteam plati in 3 rate, eu ma gandeam numai cati pampersi as cumpara de banii aia. Asa ca am zis pas. M-am ales doar cu 4 clisee, rama imi iau si singura.
Ce m-a frapat pe mine e ca nenea a venit cu toate gata imprimate. Inclusiv cartuliile-album. Calitate buna la hartie si culori, deci probabil ca exista si un cost de productie. Din spusele lui, compania pentru care lucreaza colaboreaza cu o gramada de maternitati din Belgia si Franta si fotografiaza cam 1800 de copii pe zi. Daca imprima tot pachetul pentru toti cei 1800, dar nu cumpara nici jumatate din ei si compania tot iese pe plus, ma intreb care e adaosul comercial. Si ma intreb, totusi, cine cumpara la pretul asta. Ca eu m-am gandit ca mai bine ii pun cei 400 de euro Bulbucului in contul de economii decat sa-i dau asa aiurea pe ceva ce si eu pot sa fac, mai ales ca avem imprimanta super smechera la munca.
Banuiesc ca trebuie sa traiasca si altii pe lumea asta si ca nu am ajuns o societate de consum gandind pragmatic. 😀
Jurnal de Belgia 
La noi nu a venit nimeni, ce e drept primul copil s-a născut în Turnhout, un orășel mai mic. Sunt curios dacă acum, când o să nască în Antwerpen, o să vină vreun vânzător ambulant de acesta. Oricum, îmi pare cam aiurea să îmi fotografieze copilul și să imprime chestii și chestiuțe fără voia mea.
400 de euro? Fataaa, erau cu foita de aur??? De banii astia iti faceam eu niste portrete si-n creion si-n acuarele de -o faceam pe Bulbuc mai celebra decat pe Gioconda…
Acum multi ani am vazut si eu niste albume care se adresau bebelusilor, aveau loc pentru fotografii, loc sa pui prima bucla taiata, primul dntisor, sa conturezi urma palmei sau a talpii, erau foarte dragute, puteau sa lase si apropiatii ganduri bune pe cateva pagini si aveau un pret rezonabil, chiar ieftin, accesibil tuturor. Da’, ma rog, noi nu suntem monarhie prospera! 🙂
:)))))))))))))
Uhm, pai ai cumparat totusi cateva, nu? Probabil si de aceea sunt asa de scumpe, pentru ca sa acopere oricum costurile de printare ca probabil ideea e ca na, prind omul si gata. Altfel cunosc stilul – eu nici macar nu i-am lasat sa ma haraie la cap in maternitate ori dupa aia, ca ce sa spun, taman aia imi trebuia (aici macar intrebau dinainte daca vrei sau nu). Si inca as fi facut ca trenul daca imi mai pierdea vremea si acasa :)))