Chestii

Dulce tortura?!

Privarea de somn e unul din cele mai rele lucruri care mi se pot intampla. Serios ca o iau pe ulei daca nu reusesc sa-mi fac somnul de frumusete. Cu un bebe mic, mic (12 zile) in casa va dati seama ca un somn lin de 8 ore pe noapte e o utopie. E un fel de vis irealizabil as putea spune. Mai ales cand Bulbuc mai are si colici, si nu din aia psihologici de adaptare, ci reali cu forfoteli si crampe in intestine. Asa ca va dati seama ce Jihad e la noi in casa si in pat.

Dar sper sa o scoatem la capat, ca vad ca incepem sa ne adaptam. Ori devine ea mai intelegatoare, ori eu mai miserupista, dar parca reusim sa ajungem la un compromis. Ceva de genul 2 nopti nu dormim, apoi doua reusim sa avem macar doua reprize de smn de cate 3 ore. O mare realizare… Pacat ca dupa noptile alea in care nu dormim creierul meu e varza si abia reusesc sa fac cateva chestii. Si noroc cu Mr. G care e in concediu si face shopping, gateste etc. De saptamana viitoare o sa fim pe cont propriu, deci va trebui sa gasim solutii de comun acord astfel incat sa apuc si eu sa mai misun prin casa (mi-e tare dor de o harjoneala cum scrie la carte cu blanosii) si sa doarma si ea prin preajma. Primul pas l-am facut azi: ea doarme in maxicosi, eu am apucat sa fac curat la scrofi si acum bloggeresc.

In fine, lasand Bulbucul la o parte, sau de fapt nu, recunosc cu mana pe inima ca m-am saturat sa stau cu fundul in pat! De 12 zile asta imi ocupa tot timpul, ca doar nu mare parte a activitatilor bebelusesti in pat se produc: alaptat, adormit, alaptat, adormit etc.

Ce am mai facut in rest? Pai chiar nimic… Am mai iesit la plimbarica, dar tot cu ea. Am reusit sa ma fac publicata si intr-un ziar al diasporei romanesti din Belgia si traiesc cu speranta ca o sa ma lase copila sa mai scriu si alte chestii, ca doar nu oi sta acasa 5 luni doar alaptand si mutandu-mi fundul din pat pe canapea si invers. Ba chiar ieri noapte ma gandeam sa-mi iau o tableta cu tastatura ca e mai usor de manevrat decat laptopul, ca sa pot scrie in timp ce alaptez sau tin fata dormind la verticala ca doar asa e destul de calma. Dar, cand am vazut ca costa cat un laptop, m-am lasat pagubasa. Poate o sa-mi iau un smartphone mai smart. Sau il rechizitionez pe al lui Mr. G vreo luna, doua.

Si ieri mi-am dat seama ca nu m-am mai spalat pe cap de ceva vreme. Noroc cu produsele HarmonyHandmade ca imi arata parul de parca ieri i-am facut baie.

Gata, eu si creierii mei defazati mergem sa citim un prospect de produs anticolici. Poate apucam sa luam si micul dejun inainte sa se trezeasca ghiauroaica.

Anunțuri

5 gânduri despre „Dulce tortura?!

  1. Ai perinita dinaia cu samburi de cirese? care se incalzeste un pic la microunde si i-o pui pe burtica? alina cat de cat…si face caca mai rapid :)))
    Enjoy! si ca motivare de aici e tot mai usor!. Ah, i-o mi-am luat o carte: Oei ik groei! ii zice, e de origine olandez ada este si versiune in Engleza (da am inteles ca te-ai pornit bine cu olandeza): http://www.amazon.com/The-Wonder-Weeks-Development-Predictable/dp/9491882007
    io cand vedeam ca a mea e mai nebuna asa, ceteam repede in carte sa vad daca are vreun salt iara…si ma mai linisteam..ah o tine asa o saptamana sau 2 -3 zile si dupaia e cum se cade iar. mai mult pentru moralu tau, ca nu iti zice nimic ce sa ii faci 🙂

  2. Si nepoata-mea o trecut perioada de colici cu un teddy care are burta plina cu un saculet de grau care se infierbanta la microunde. Sau pur si simplu in pampers pe pielicica goala lipita de unul din babaci…

  3. Esti tare, bravo, orice mamica este o eroina. Ma bucur ca scrii despre experientele prin care treci, si eu sunt insarcinata, la stadiul de greturi deocamdata…dar ma pregatesc sufleteste pentru ce va urma. Imi place sa te citesc si ma bucur ca scrii in continuare, desi esti obosita. Sanatate fetitei, sa se simta mai bine!

  4. iti trimit o incurajare, asta mi s-a parut mie cea mai grea perioada, primele 3 luni cu colici si privare de somn…
    cel mai bun sfat pe care l-am primit atunci de la prietenele mele a fost ‘cand doarme bebelusul, dormi si tu, altfel nu o sa rezisti’. e mai greu de facut decat de zis, mi-am pus telefonul pe silentios, si dormeam cot la cot cu piciul fie zi, fie noapte (nu-mi iesea mereu, dar imi impusesem ca macar stau in pat cu ochii in tavan/gol/whatever si nu fac nimic)
    eu nu l-am trezit pe tac’su noptile in cele 4 luni cat am stat acasa, insa el era responsabil seara cu ora de colici (era de pe la 10.30 la 11 jumate-12, mi se rupe si acum sufletul cand imi amintesc bocetul si chircelile lui), il plimba in brate, etc, iar eu adormeam dupa primele 2 ture de sufragerie uitandu-ma la ei, asa ca eram fresh pt trezirea de peste 3-4 ore 🙂

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s