Chestii, trestii...

Eu si ceata de flamande

(Flamande, adica femei din Flandra, nu infometate!)

Disclaimer: aceasta postare nu e scrisa ca sa oripilez pe careva sau ca sa ma „cracesc in public”, cum mi s-a reprosat cu alta ocaziune. Din punctul meu de vedere, exista destule femei care se tem de nasteri naturale (inclusiv eu!) si cm are au tot felul de alte idei preconcepute despre nasteri si felul in care ar trebui sa se intample totul. Daca postarea de fata reuseste sa-i dea curaj macar uneia dintre ele sau sa-i arate ca nu e nevoie sa stai culcata in pat si sa suferi de nebuna pe perioada travaliului, eu ma declar multumita.

No, e a treia oara cand incep postarea asta. Prima data nu am reusit sa termin ca Bulbuc vroia la mami in brate si, dictandu-i lui Mr. G a iesit cu totul altceva, a doua oara am scris jumate si constat cu stupoare ca s-a pierdut undeva prin Nirvana Internetului. Nu mai conteaza, o luam de la capat in unul din scurtele momente (ma rog sa tina macar juma de ora) in care Bulbuc a acceptat sa stea in landou. Am apucat si eu sa mananc…

Asadar, vroiam sa va povestesc despre nastere in sine si despre cum merg lucrurile la o clinica in buricul Bruxellesului. Am ales o clinica prvata (nu-i mare diferenta intre ele si cele de stat, decontarile pe asigurarile de sanatate sunt la fel) deoarece era cea mai aproape de casa, 10 minute de mers pe jos, si medicul meu ginecolog isi are rezidenta principala tot acolo. In plus, acelasi medic m-a asigurat ca „ceata de flamande” (adica moasele de la maternitate) sunt extrem de eficiente si isi cunosc meseria. Am vizitat in prealabil maternitatea, am avut parte de fiori reci pe sirea spinarii cand am vazut sala de nasteri, dar mi-am zis ca cale de intors nu mai este.

Avertisment: de aici incolo urmeaza ceva detalii mai tabu pentru unii, asa ca daca va stiti sensibili la subiecte perfecte normale precum dilatarea de col si epiziotomii, faceti cale intoarsa.

Am intrat in travaliu miercuri seara pe la 18:00 cand am inceput sa simt crampe abdominale de parca mancasem 2 kile de fasole nefierte. Am ajuns la maternitate mai tarziu, m-au trimis acasa caci colul era deschis doar 1cm. Mi-am petrecut noaptea cu contractii din 2 in 3 minute, m-am trezit joi dimineata fresh ca o floare ofilita. Dar am insistat sa fac curat la cochoni, sa le schimb pampersii si sa-i hranesc. Pe la 9 ne-am luat valiza si am plecat. La maternitate, dupa o scurta verificare: dilatare 2-3cm. Asa ca am fost trimisa la o plimbarica lunga de vreo ora. Am profitat si, sotanc, sotanc, ne-am dus sa vedem gastele. Tefere, leprele!

La 11.30 eram inapoi, moment in care colul ajunsese la 5cm. Hurey! mi-am spus. Mi-am cerut epidurala si, dupa alte cateva preparative, pe la 1 am fost dusa in sala sa mi se puna cateterul. Sincer, psihologic vorbind, ala a fost cel mai urat moment de pe perioada travaliului. Eram toata dezblehuieta in fata a 4 straini, dintre care un barbat, tremuram si de la contractii si de la diferenta de temperatura dintre camera si sala de proceduri, si cineva imi baga un tub pe langa coloana. M-am simtit extrem de rau in momentul ala.

Ei, dupa epidurala a inceput showul pe bune: travaliul incetineste si copilul trebuie ajutat sa coboare ca sa deschida colul. Pe langa injectii cu tot felul de substante, am incercat si tot felul de pozitii in pat, asistata de moasa de serviciu. Flamanda, bineinteles. Cobora copilul intr-o parere, dar nu destul, asa ca mi-au rupt si membranele artificial. Pana la urma, dupa ce m-au perpelit pe toate partile (pozitie de budha, ba pe dreapta, ba pe stanga cu o perna intre picioare ca sa deschida pelvisul), dilatarea ajunsese la 9cm, copilul impingea si el sa iasa, dar tot nu era cum trebuie. Au oprit si epidurala intre timp, oricum pe partea dreapta imi pastrasem sensibilitatea aproape normala.

lovitura de gratie a venit cand m-au pus efectiv in patru labe, moment in care Bulbuc a inceput sa impinga cu capul de berbec hotarata sa iasa. Si tot ala a fost momentul in care la fiecare contractie de expulzare am urlat si eu ca o mica vacuta. Dar masajul aplicat de moasa pe zona lombara a ajutat la diminuarea durerii. M-au dus repede in sala de nasteri unde, nu va temeti, am nascut din pozitia traditionala. 🙂 Oricum, expulzia in sine cred ca a durat vreo 15 minute. Iar cine iti spune ca uiti, e nebun sau nu are cocktailul meu hormonal. Presiunea aia pe perineu si sunetul foarfecii cre taie muschiul sunt „geniale”. Dar nu se moare din asta, dupa cum puteti observa.

Imediat dupa nastere, mi-a fost plasata pe piept. Dupa ce inceput sa tipe, au luat-o in camera de alaturi, impreuna cu Mr. G (apropo, a fost cu mine de la inceput pana la sfarsit) ca sa o cantareasca, masoare, caute de bube etc. In timpul asta a iesit si placenta intacta (am vazut-o! arata dubios…) si m-au cusut si pe mine: sutura insailata la interior, 4 fire la exterior. Bulbuc s-a intors dezbracata pe pieptul meu si am fost transferate in camera de travaliu pentru o supraveghere de vreo doua ore, timp in care Mr. G s-a apucat sa anunte vestea cea mare.

La o ora si un pic de la toata faza asta, eu vroiam sa merg la baie si am fost pe picioarele mele si nesustinuta. Deci nici urma de anestezie in organism. Transferul in camera mea s-a facut cu pat cu tot. Sa stiti ca e super misto sa te plimbe cu patul. 😀 Bulbuc era tot dezbracata la mine in brate. Mi-au propus sa o imbrace ele si sa-mi arate cum sa schimb pampersul, am refuzat zambind ca doar atata lucru stiam si eu. Asa ca, la vreo doua ore dupa nastere mi-am imbracat singura copila (bineinteles, sub atenta supraveghere a lui Mr. G), care intre timp apucase sa si fie pusa la san.

Am stat 4 zile in maternitate, timp in care nu m-a deranjat nimeni pentru vizite din x in x ore, curatat in camera la 6 dimineata etc. Regula de baza era: aveti nevoie de ceva, sunati. M-au ajutat moasele sa o mufez si, chiar daca cu unul din sani e mai dificil, nu mi-au sugerat un singur moment alta metoda de hranire. Din contra, m-au incurajat tot timpul. Imi intrau in camera doar daca le chemam, sa-mi aduca papa si dimineata sa-i faca controlul de rigoare copilului (cantarit si temperatura). In prima zi dupa nastere si la externare am fost vizitate de pediatru. Am aut si o usoara forma de icter, dar a fost nevoie doar de lumina zilei ca sa treaca.

In maternitate am primit un pachet de baza pentru bebe (contra cost): prosop, ulei+crema+sapun de baie, pampersi si alte cele. Mai bine, ca eu nu adusesem prea multe de acasa. Mama denaturata, stiu…

Apropo de epiziotomie, in prima noapte nu am luat niciun calmant, in zilele urmatoare cate un antiinflamator/zi. La 7 zile dupa sunt perfect capabila sa ma misc aproape cum vreau, ies la plimbare etc. De la maternitate am venit pe jos cu Bulbuc in wrap. Nu am dat cu nicio crema si, inafara de dusuri fara sapun, nici altceva nu am facut. Daca va temeti sa mergeti la baie (treaba aia rusinoasa care se face o data pe zi) dupa, lasati-mi un mesaj si va explic metoda invatata la kinetoterapie: functioneaza extraordinar de bine, cu conditia sa beti suficient lichid si sa mancati fibre!

Greutatea dupa nastere… In ziua nasterii aveam 79kg (am pornit de la 63,2). La o zi dupa aveam 74. Azi dimineata aveam 70. Cat despre burta, mi s-a explicat de catre moase ca uterul dupa nastere ramane in partea de sus a abdomenului si dilatat, de acolo si burta. In patru saptamani se retrage la locul si dimensiunea lui normala, deci si burta ar trebui sa scada in dimensiuni. Asa ca nu va temeti nici de asta. 🙂 In plus, kinetoterapeuta mi-a aratat exercitii de intarire a musculaturii, genul light pe care am voie sa le fac acum.

Am facut si fera laptelui in maternitate, a trecut repede, repede, cu Bulbuc sugand normal.

 

Per ansamblu, ma bucur enorm ca am nascut in Belgia si nu intr-un spital de stat din Romania. Ma bucur ca am avut personal asa de competent in jurul meu si va spun cu mana pe inima ca nu e dracul chiar asa de negru. A, si tot respectul pentru femeile care aleg sa o faca fara epidurala, eu nu fac parte din acea categorie.

Mno, astept rosile si ouale stricate de la pudici si intrebari de la cele cu indoieli. 🙂

Anunțuri

16 gânduri despre „Eu si ceata de flamande

  1. Sa traiti! Toata lumea, flamanda ori ba. Despre voi si pentru voi fetele, pupaturi si drag mult. Esti curajoasa, Mirona. Am avut reale emotii petru tine asa incat am aflat de la bunicuta bloggerita ca sunteti deja trei.
    Dar am sa felicit acum si pe tatic, pe Mr.G. Din cuvintele tale se simte dragostea pentru fetele lui. Deci felicitari. Si rabdare cu caru’!

    1. Multumesc pentru gandurile bune. 🙂 Curajoasa o sa fiu daca nu clachez amu in primele saptamani, ca dupa cateva nopti nedormite imi vine sa plang. Dar scapam noi!

      1. …Sau te obişnuieşti!
        Glumesc, dar nu e de glumă. Vezi că astea sunt primele semne ale micuţei şi parşivei depresii postnatale, care e absolut normală. Nu ţine mult, trebuie doar să nu o alimentezi tu suplimentar cu gânduri. Nu vei claca, e doar senzaţia asta aiurea. E ca astenia, vine şi trece. Ai grijă de sufleţelul tău. Vă pup cu drag.

  2. Felicitari in primul rand dear! si ma bucur ca ai avut o nastere destul de usoara… a mea a fost si mai usoara si nici nu mi-a trebuit epidulara, si am stat in 4 labe pana a iesit bulbuca mea :)))) am inpins literally de 3 ori si in 4 minute a fost out (travaliul a durat nici nu stiu..2-4 ore..). Suna ca ma laud, dar defapt pointul meu era ca fiercare organism e diferit, fiercare nastere e diferita, dar indeed, io o zic cu drag si povestea mea, ca si tine, ca sa dau curaj urmatoarelor 🙂 Ah, si Pilates ajuta fetelor, bagati pilates de pe acum, nu numai cand sunteti gravide, va zic ca ajuta clar….si si la refacere dupa.. Ma bucur Mirono ca merge bine si refacerea..foarte mult conteaza si pink-cloudul. Stii ca se zice ca daca mama e relaxata si happy, copilul are mai putine sanse sa faca colici? so, enjoy in continuare!

    1. Asta ne spunea la kineto: sunteti diferite, nu va putem spune acum ce va fi in ziua respectiva.
      Cat despre pilates, am incercat, m-am plictisit de moarte. :((((
      Cu pink-cloudul mai vedem… Sunt la partea de nopti nedormite, deci e blue cloud acum. :)))

  3. Pe mine m-a foarte interesat!!
    Chestia pe care o apreciez cel mai mult la occidentalii astia emancipati e ca nasterea nu-i operatie pe creier, trebuie lasata natura sa-si urmeze cursul, cu interventii minime. La noi vin femeile de la prima crampa, nici nu-s intrate in travaliu si se mira ca nu nasc in jumate de ora, cum vad ele in filme si ne cred pe noi sadice ca nu le facem o injectie miraculoasa. Pe tine te-au trimis la plimbare, era prea devreme sa te inchida intr-o camera si sa zaci intr-un pat tavalindu-te-n chinuri, la noi e inadmisibil sa nu internezi femeia de cum se prezinta la maternitate; asa se face ca stau si o zi internate in sala de travaliu, isi pierd rabdarea, intra in panica si nu inteleg ca e nevoie de timp pentru ca organismul lor si al copilului sa fie pregatite pentru nastere. Noi, maternitate mica fiind, nu facem epidurala si suntem destul de conservatori, daca ii spui cuiva de stat in patru labe zice ca faci misto, nu ca asta e cea mai simpla cale de a lasa travaliul sa progreseze.
    Bine ca esti bine!

  4. Felicitari si bun venit Bulbucei!
    Ma bucur ca sunteti toti bine si n-a fost dracul chiar asa de negru. Fix ca tine am zis si eu ca nu pricep chestia cu „se uita” – ca n-am uitat nimic nici dupa 2 ani jumate si mi-e ca mai degraba mi-oi uita numele decat asta, dar na.

    A propos de ce zice Adelina Iliescu, eu pot zice ca am trait pe piele proprie si extrema abordarii asteia „naturale” si nu recomand nimanui. Ca nu stiu cum sa zic, dar dupa 3 zile (si 3 nopti, fix ca-n povesti) de contractii mai mult decat dureroase (de mi-am petrecut zilele cu pricina mai mult in apa decat pe uscat, ca doar aia ma calma un pic – ulterior s-au crucit ca nici n-am cerut epidurala), epuizarea isi cam spune cuvantul si natura o da-n chix si zice asta e, las’ sa moara care-o fi si sa traiasca cine poate (si nu exagerez cu asta, ca daca te opresti din respirat, fix moarte e).

      1. Ahhhh, nesomnul ala crunt din primele… ahem, luni. Tot ce pot sa zic e ca de la un punct incolo se adapteaza corpul si la asta si-ti mai regasesti un echilibru chiar si asa (iar daca ai un pic de noroc o mai reaparea si un pic mai mult timp de somn). Nu degeaba se foloseste privarea de somn pe post de tortura altminteri, desi nu stiu vreun studiu daca are la fel de repede efect la mamele care au deja antrenament cat se poate de natural pe tema :))))

  5. :)) frate, ai curaj. deci masajul cu uleiuri si bile si trile a folosit la fix cucu? :)) Oricum ii bine ca sunteti ok si ca nu esti stresata, asta e cel mai important!

  6. Felicitari!!! Primul greu a trecut, cu oboseala te obisnuiesti = te mai relaxezi in timp, din ce-am citit la alte mamici 🙂
    Ma bucur mult pentru voi, sanatate!

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s