Chestii, trestii...

Plin de romani, dom’le!

Deci, locuiesc in Bruxelles, Belgia. V-ati astepta sa spun ca e plin de belgieni, nu?! Sau de italieni sau marocani, ca ei au fost cam primii emigranti inspre aceste meleaguri acum nu stiu cate zeci de ani. Dar nu. Eu spun ca e plin de romani… Si o sa si argumentez, dar nu inainte de a preciza ca stiu ca nu ar trebui sa incep o postare cu „deci”. 😀

Ieri ma suna propritarul: vroia sa vina cu cineva sa termine de finisat in jurul geamului de la dormitor, ala de i-a luat 6 luni sa-l schimbe, timp in care noi ne-am petrecut iarna cu vechiul geam lipit cu banda adeziva neputand nici sa-l inchidem pe bune, nici sa-l deschidem, ca doar cata banda adeziva dubla pot „imprumuta” si eu de la munca?! Alerg cu limba de un cot (asa e ea de lunga, nu are legatura cu cele 16kg pe care le car dupa mine in perioada asta) pana la Ikea si inapoi, doar ca sa constat ca cel care imi va face reparatiile e roman. Pai va dati seama ca ne-am conversat putin… Asta dupa ce si geamul a fost pus tot de doi romani, dar atunci a fost tura lui Mr. G sa stea cu ei acasa.

Cazul nr. 2. Duminica am fost la maternitate sa-mi faca sedinta regulamentara de monitoring. Iese o contractie de peste 100 si inca una de 75 pe scala lor (habar nu am care-i aia), asa ca moasa ma trimite pachet la rezidentul de garda ca sa se asigure ca n-oi scapa copilul prin casa. Rezidentul imi ia fisa de observatie, imi rosteste numele foarte corect, dar cu „madame” in fata, si ma intreaba in romana „Mirona nu Miruna?”. No, primul impuls a fost sa-l intreb daca imi citeste blogul, dar mi-a trecut repede cand mi-am dat seama ca e primul ginecolog barbat care urmeaza sa ma analizeze indeaproape dupa mai bine de 10 ani. Am mai fost la un barbat o singura data, un fost vecin de-al nostru de la Alba Iulia, un zdrahon de 2m si ceva si peste 120kg. Am scapat cu bine, dupa cum puteti constata, desi Mr. G nu pricepe cum poate un barbat sa simta la fel de bine ca o femeie daca stai sa nasti au ba. Incerc sa-i explic ca cu totii invata pe terte persoane. 😀

In plus, merg si eu prin cartier ca oama. Asta doar ca sa constat sunt cel putin 3 case cu cate 3 etaje unde toate numele de pe usa sunt romanesti, ca sunt vreo doua, trei familii de romani care locuiesc pe la parterul altor cladiri si ca au obiceiul sa-si lase geamurile deschise larg cand vorbesc taaaare la telefon sau se cearta, si ca ar mai fi vreo doi bunici care-si plimba nepoteii si ii cearta ca nu poarta fesul regulamentar. 😀

In alta ordine de idei si complet fara legatura cu titlul, am fost (iar) la Ikea ieri. Singura, cu metroul, ca sa nu creada careva ca oi avea contract cu vreo Salvare. Cica m-am dus sa iau 3 umerase pentru atarnat pantaloni (Mr. G nu reuseste nici cum sa si-i aranjeze pe astea normale si face niste botituri enervante pe la pulpe de io dau ochii roata si el nu-i mai poarta), o husa de protectie pentru salteaua noastra ca-s convinsa ca ploada o sa aiba debit pisacios accidental mai mare decat cel al porcusorilor si doi suporti pentru tinut laptopurile in brate. Ca de obicei, m-am intors cu mai multe… Gen: cele enumerat mai sus, cutite ceramice (prietenii stiu de ce!), cearsafuri pentru pilote (habar nu am de ce mai imi trebuia inca un set…), tabla de pluta pentru atarnat liste cu „de facut”. Si am luat si micul dejun, dupa ce am reusit sa nu lesin din cauza de glicemie scazuta asteptand la rand in spatele unei familii numeroase de marocani compusa din vreo 4 femei, 3 barbati si 10 plozi (nu, nu era harem, ci doar o increngatura, ceva).

Si tot complet off topic, comparat cu titlul, mi-am dat seama ca nu am nevoie de televizor: statul in casa cu porcusorii a mai amuzant decat orice program TV. Totusi, ma gandesc cu groaza amuzanta cum ar fi sa am 2 sau 4 baieti… Isi iau astia mancare din gura, se ascund, se alearga, ba chiar am vazut zilele trecute ca Spock reuseste sa se bage claie peste gramada peste Data in acelasi tunel, asta cand nu se ia singur la harta cu obiectul de somn/joaca, moment in care chitaie cu furie la recuzita de te intrebi ce i-o fi facut bucata aia de panza imblanita. A, si ieri am scapat aspiratorul din mana, ocazie cu care am constatat ca si Kirk si Worf pot sta claie peste gramada intr-o casuta, chiar daca impreuna sunt vreo 2,6 kg de blana cu personalitate.

Gata, ma duc sa mai fac ceva shopping, sa vad ce mai frec si curat prin casa si peste ce romani mai dau in zona.

Anunțuri

6 gânduri despre „Plin de romani, dom’le!

  1. Pai cred ca belgienii sunt realmente redusi la numar relativ la alte nationalitati/etnii…nici nu stiu daca exista de fapt criterii asa de clare pt a descrie un belgian…e posibil sa nici nu existe belgieni chiar de loc…asa ca nici nu ai cum sa-i numeri ca sa compari cifre absolute si proportii relative…

    1. Glumesc, desigur. Dupa parerea mea, cine se simte belgian asa in sufletul lui are dreptul de a fi etichetat si numarat ca belgian…cred ca e mai bine asa decat sa lasam etichetatul pe seama altora.

      1. Este voie totodata sa fie si „belgian in closet/ sau ma rog, in dulap”. Adica daca are ezitari de a se afisa public drept belgian, chiar daca se simte belgian in sufletul lui, nu trebuie fortat de altii sau de imprejurari sa isi faca „outing” in public daca nu vrea, ci numai cand se simte pregatit.

  2. Salut – am fost și noi la Bruxelles în weekend și am auzit română peste tot – metrou, stradă, pub-uri (personal și mușterii). Plus văzut ceea ce păreau a fi un restaurant și un magazin românești pe o străduță din zona De Brouckère. Nu scăpăm de-ai noștri nicicum :)) (și la noi în Londra e la fel, dacă nu chiar mai rău).

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s