Zilele trecute mi-am dat seama ca eu ma plictisesc rareori. Si atunci cand parca dau semne ca m-as plictisi sunt de fapt intr-o stare in care nu am chef sa fac ce ar trebui sa fac. Adica am ceva de facut, dar nu ma atrage fix in momentul ala. De pilda, in timp ce scriu postarea asta ar trebui sa-mi fac listingul cu clientii de anul trecut.
Revenind la lipsa de plictiseala, ba chiar am gasit si un citat de-al unei psihoaloage americane care graieste cam asa: „I am rarelly bored alone; I am often bored in groups and crowds.” (Rarori ma plictisesc fiind singur; deseori ma plictisesc in grupuri sau multimi.). Si am avut o revelatie: ca nu sunt singura! Am crezut ca oi fi o ciudatenie a naturii si a speciei umane care isi ia prea multe pe cap, desi nu am sesizat nicio nevoie intriseca de a acoperi zgomotele din capul meu. Stolurile mele de pitici sunt ceva obisnuit care nu ma mai deranjeaza…
Continuand gandul nebun, am inceput sa ma gandesc cu ce-mi umplu eu timpul asa zis liber, adica ala caee ramane dupa ce uita altii sa mi-l umple cu tot felul de chestii pe care le-ar putea face si singuri. Mi-am dat seama ca am o gramada de activitati, de la cursuri de olandeza, iesit cu prietenii pana la comunicat cu consortul. In plus mai am si pasiunea mea, care sper sa devina sursa de venit intr-o buna zi (OK, inainte de a iesi la pensie!): scrisul. Nu cred ca nu v-ati prins ca mi-ar placea la nebunie sa traiesc din scris. Orice fel de scris: jurnalism, literatura… Advertorialele nu intra aici, ca am mai explicat ca nu pot sa fac asta. Poate doar daca as avea posibilitatea sa incerc produsele despre care scriu.
Bun, deci pe langa aceste activitati care, teoretic, atunci cand le execut necesita sa-mi aplec si creierii asupra lor, mai am si timpi morti din punct de vedere al celulelor cenusii. Adica momentele alea in care creierul nu-i solicitat de nicio culoare si are timp sa zburde liber. Vorbim de momentul in care speli doua blide, sfertul de ora inainte sa adormi, cand mergi pe strada pe un traseu pe care-l cunosti extraordinar de bine etc. Si m-am intrebat la ce ma gandesc eu atunci… Raspunsul e simplu (in cazul meu :D): scriu carti! De fapt, tes povesti, le vad in fata ochilor ca pe filme. Daca le-as fi pus pe toate pe hartie, poate ca acum as trai de pe urma banilor din scris. Chiar ma gandesc sa-mi inregistrez „visele” si apoi sa folosesc un program de recunoastere a vocii ca sa mi le transcrie. Poate asa m-as urni si eu inspre visul meu…
L-am intrebat si pe consort la ce se gandeste cand nu are la ce altceva se gandi. Nu va spun, va las sa ghiciti. Dar va intreb si pe voi: la ce va ganditi cand nu faceti nimic?
Jurnal de Belgia 
De obicei, apar niste rime, sau mai bine spus gandesc in versuri, cand ma plictisesc, desi mie mi se intampla sa ma mai plictisesc si la munca! 😛 Si-atunci, daca am un pix si foaie, le scriu asa alandala cum vin, le pun bine (=le arunc in fundul gentii, de regula) si revin asupra lor cand am liniste absoluta acasa. Curios e ca atunci nu mai „curge” asa rimat. Si le las ciorne mult timp.
Cand nu fac nimic incerc sa ma bucur exact de asta. Si lenevesc, fiindca e rar acest narav.
Dar chiar nu te gandesti la nimic?! La nimic, nimic, nimic? :)))
Ba ma gandesc, de regula la oamenii dragi care mi-s departe. Si la anumite momente care ma incarca pozitiv. Dar ma stii, visatoare si sentimentala… 🙂
m-a intrebat colocatara: de ce ma plictisesc???? No, aici nu am stiut cum si ce sa ii raspund, doar sa ii dau solutie: HAI AFARA LA O PLIMBARE si a raspuns ca prefera sa se plictiseasca in casa :))))
:))) Biata colocatara! Sa vrei tu sa o scoti la o plimbare cand ea se plictisea asa bine in casa. 😀
Eu mi-am dat seama ca nu produc absolut nici un gand original asa spontan din capul meu ! Ca daca sunt ocupat ma gandesc la problemele respective care mi s-au pus de altii sau care se ivesc asa de la sine si pe care trebuie sa le rezolv, daca nu sunt ocupat si sunt la club sau pe strada ma gandesc cum sa formulez raspunsuri la diverse intrebari sau
solicitari din partea altora, daca sunt singur si treaz de obicei stau cu nasul in IPhone si ma gandesc ce sa comentez la ce mai citesc…iar cand sting asa sursele de informatii si ganduri care vin de ls altii adorm bustean in 2 secunde si nici nu apuc sa gandesc si eu ceva acolo ! De cateva ori stiu ca am deliberat si eu in viata mea la vreo 2 intrebari pe care mi le-am pus eu singur, o data ce job sa iau si alta data daca e cazul sa-mi aleg in mod oficial la o religie. La prima a trebuit sa imi raspund rapid ca totusi nu doream sa stau pe capul parintilor mai ales ca trecusem de 18 ani, la a doua nu am avut timp sa aflu raspunsul si am amanat asa ca nu stiu nici acuma, dar poate am timp sa ma gandesc dupa ce ies la pensie. Zau daca tin eu minte alte ganduri sau intrebari care sa fi venit asa de la sine
vreodata. E clar ca nu sunt de loc o persoana creativa sau de tip leader vizionar nici atata, ci un executant oarecare !
Mda, comentariul asta e dovada vie a lipsei tale de creativitate. 😀 Sper ca ai sesizat sarcasmul.
Eu organizez. Dulapuri, rafturi, carti. Schimb ordinea lucrurilor in camere. Uneori port discutii-n gand. Alteori pregatesc texte noi. Si tocmai mi-am dat seama (e prima data cand chiar ma gandesc la ce fac in timpii aia „morti”) ca in 90% din cazuri, organizez chestiile prin casa :))))
Ioi, pe asta o uitasem. Mi-am rearanjat si eu mobille de vreo cateva ori asa. :)))