Am fost la medic ieri. Si la monitoring. Concluzia concluziilor, pentru mine, e ca Bulbuc isi face de cap.
In primul rand am fost asigurata ca nu o sa vina pe lume in martie. Asa ca acum port discutii cu ea si ii explic ca mai am foarte, foarte putin si nu ma mai incape geaca. In plus, chiar nu-mi face placere sa ma duc la monitoring si la medic din doua in doua zile cum va trebui sa procedez incepand de duminica viitoare cand ni se termina cele 40 de saptamani regulamentare. Mda, asta e protocolul in Belgia…
In al doilea rand, ii pune moasa senzorul pe burta mea sa-i ia pulsul. Ce face Bulbuc?! Sta ea cuminte vreo 5 minute apoi isi da seama ce se intampla. Pe cale de consecinta incepe o zbantuiala de zile mari in burta mea, in timp ce eu ma chinuiam sa-mi tin senzorul pe burta, sa stau in fund fara sa mi se rupa coastele involuntar etc. Bineinteles, zbantuiala continua si ma aleg si cu o contractie usor dureroasa de sare acul la 75 (cele care ati facut monitoring stiti despre ce vorbesc). Mai ca imi salta inima de bucurie ca iaca, poate totusi…
O iau de la monitoring si o duc in cabinetul ginecoloagei. Si aici continua bulbuceala, numai sa nu reuseasca careva sa-i masoare fluxul sangvin prin diverse parti ale corpului. Si zbantuiala a continuat inca cateva ore bune si pe acasa ca sa-mi aminteasca cine-i seful.
Partea buna din toata afacerea asta e ca am apucat sa dau jos gardul dintre ceilalti doi masculi de porcusori de guineea care inca locuiau separat. Ca acuma am timp sa stau sa vad daca se bat pana la sange au ba si sa-i separ in caz de forta majora. Deci sunt in arest la domiciliu vreo doua zile. Poate apuc sa-mi termin si eu articolul ala lungut in engleza.
Si cum nu va pot lasa asa, doar cu o poveste scurta despre Bulbuc, sa va arat ce am cumparat in week-end. Am iesit din casa sa mergem la Media Markt (un fel de Altex local) sa ne mai uitam si noi dupa una, alta: Mr. G dupa jocuri video, eu dupa ultimul design de laptopuri (nu cata a nou al meu, dar mai am momente cand caut design de fitze) si alte cele. Si cu ce credeti ca am venit acasa? Cu doua furculite pentru gratar si cu un poster pe care l-am lipit pe perete in dormitor.
Al nostru e un pic altfel pus in pagina, dar ideea e aceeasi. Si, recunosc, ca poate visam la un poster cu Jim Morrison fix deasupra patului, dar cred ca merge si asta. Mai ales ca Bulbuc cam asta o sa produca preponderent in primele luni de viata. Sa ne amintim si sa radem, zic.
deci am decis, 1 aprilie, da? 🙂
Pe de alta parte, cat despre ce zic medicii, eu am mari indoieli in multe din zicerile lor, si mai ales alea drastice.