M-am bagat aseara in pat cu niste planuri marete in cap pentru ziua de azi. Ca doar e prima zi de concediu si in week-end am frecat menta cu gratie, asa ca am de munca, nu gluma. Si cam acolo s-au oprit planurile mele… Ca am dormit extraordinar de bine. Atat de bine de la ora asta nu mai stiu ce sa fac sa ma trezesc.
Pe la miezul noptii m-am trezit ca nu mai puteam de cald. Dupa vreo cateva minute de confuzie, mi-am dat seama ca cineva (nu dam nume ca e ziua lui azi!) a uitat caloriferul pornit. Deci m-am dat jos, l-am oprit, m-am dus pana la baie daca tot eram treaza si mi-a luat inca juma de ora sa adorm la loc. Pe la 4.15 m-am trezit iar, habar nu am de ce, si pana la 6.15 am stat si m-am uitat la ceasul din tavan… Din cand in cand, in rest ma amuzam de cum danseaza Bulbuc la interior.
Si s-a facut si ora 7. Mr. G s-a trezit sa se duca la munca, mofluz ca de obicei ca i-a sforait nevasta toata noaptea ca un birjoi odios si nu a prea apucat sa doarma. Si eu, si el, si nevasta lui, speram sa terminam cu sforaitul dupa nastere… M-am dat si eu jos din pat, ca un biped responsabil de patru blanosi patrupezi ce sunt. Stiam ca isi asteapta micul dejun. In plus, cica am niste articole de scris.
Cica, ca iaca e ora 10 si imi pica ochii in gura de somn. Iar la 12.30 am programare la medic, moasa si alte cele. Nu inteleg de ce, ca pot sa le spun si eu ca am o incapatanata la interior care refuza sa-i faca hatarul ma-sii si sa se nasca in martie. Iar cu pulsul sta bine, ca tocmai mi-a mutat burta pe o parte in timp ce facea una din faimoasele ei tumbe. (Fata asta o sa semene cu Spock la personalitate. Spock al meu, porcusorul. Si nu mi-ar parea rau la cat de poznas si sturlubatic e. 😀 )
Ce ar trebui sa fac azi? Pai sa scriu un articol depre o conferinta de la Berlin, sa termin unul lung de 6, 7 pagini despre emigrare / imigrare (asta e in engleza), sa ma pensez, sa merg la medic, sa-mi gatesc ceva… Cel mai greu e cu pensatul, ca la oglinda de la baie, aia cu becuri misto, nu mai ajung din cauza de burta. Asa ca va trebui sa o folosesc pe aia din dormitor lipita de dulap. Am tot amanat momentul, sperand ca o sa iasa fata in timp util ca sa ma pensez dupa, dar deja arat ca muma padurii si nu se cade sa ma prezint la maternitate in halul asta. Daca sperii pe careva?!
Ce fac eu in schimb? Ma dreg cu o cafea, ma uit la porcusori cat sunt de simpatici (serios ca as putea sa ma uit la ei cu orele – de pilda, Data tocmai a luat si a doua bucata de telina si a ascuns-o in cusca) si scriu pe blog. Ei, sa-mi fie de bine… Ma duc sa ma pensez. Sau macar sa incerc.
Jurnal de Belgia 
Prietena mea buna care a nascut in mai acum doi ani (si care mi-a recomandat doc) isi facea pedichiura in ziua dinaintea travaliului. Cum ajungea, numai ea stie :))
Eu stateam azi in cada cand mi-am dat seama ca mai am peste o luna jumate si ar fi bine sa profit de timpul asta, unde naibilui ma grabesc atata?!?! Burta-i mare dar e suportabila, conduc fara griji (doar cu injuraturi de birjar mai acatari ca odinioara), acuma am si divan in sufra sa ma lafai la Call the Midwife (voiam azi sa-i fac recenzie, dar m-am lenevit).. tre sa profit de primavara la tara ca toata lumea ma ameninta ca dupa voi fi betonata in casa primele 5 luni (wtf?!?!?!)
Cat despre insomnii, sunt specialitatea mea, in mod special pe la 3-4, ma trezesc sufocandu-ma, ma mut in sufra deschid geamul la balcon laaaaarg, imi schimb eventual bluza. Eu dorm cu plapuma facuta sul sub burta si intre picioare, nu ma ma invelesc de vreo 2 luni. Caldura e oprita in casa de vreo luna, dar apt e calduros din fire – nu stiu ce-o sa ne facem la vara, asa ca e ok inside.
Cum ziceam, ma trezesc, mai fac niste treaba prin casa.. pun un episod de ceva bun si adorm pe la joma.. acum e mai comod pe divan, pana acum aveam o canapea mica neextensibila si sufeream pe spate cu picioarele in sus ca un gandac gigant pe-o cutie de chibrituri :))
Enjoy these last days, incearca sa dormi dupa amiaza (pt mine works wonders, eu seara sunt zombie, ca-s si matinala de fel! numai bine sa mananc breakfast cu Domnul Sot, il invat si pe el obiceiuri bune!) hihi
Mai, si eu mi-am taiat unghiile la picioare singura acum doua zile… Adevarul e ca am o burta cat de cat compacta care nu s-a imprastiat pe de laturi.
Abia de vreo doua saptamani am probleme cu statul pe canapei – am impresia ca ii diminuez spatiul si incep sa ii simt miscarile mult mai pronuntat si pe vezica, mai ales. Oricum, nu dau fuga la baie la orice fior ca stiu ca e un fel de alarma falsa. 🙂
Iar cu alea 5 luni blocata in casa, eu nu cred. Nici sa ma bata careva, nu cred! Cred ca tine si de mama foarte tare si de cat de hotarata e ea sa aiba o viata normal. Bineinteles, integrand bebele, dar asta nu inseamna ca nu poti iesii din casa. Mie mi s-a spus (mama, rude si amici de prin Ro) ca oricum vreo 3 saptamani nu o sa pot sa scot copilul din casa. I-am lasat in pace… Doar nu stau sa le explic in parte ca daca pun copilul in wrap si isi mentine temperatura de la corpul meu, nu-i absolut nicio problema. Ba mai mult, poate sa bata si vantul, ca ea oricum o sa fie prinsa in tesatura.
Io zic sa-i lasi in pace si sa faci cum simti. Oricum, nu te panica inainte de vreme. Copilul poate sta in maxicosi si in gradina, mai ales daca e soare si frumos.
eu la cateva zile am iesit afara cu fiica mea. Era o vreme splendida, cum sa ratez asa ceva??? :))
Si da, m-au oprit babe sa imi zica ca ele cu copchil asa mic nu ar iesi din casa. La neamuri le-am zis ca are 4kile, la altii am ridicat din umeri.
Fiica mea nu vroia sa doarma afara – era girofar – habar nu am ce vedea, ei ii placea iesitul :))
Zau, am inceput iar sa am emotii…la oamenii asa mai sensibili si mai nevricosi asa ca mine nu va ganditi cand scrieti aceste cugetari ? Zau, nu voi uita niciodata cand am fost lasat singur intr-o casa o data cu un bebelus de vreo 2 luni…asa vreo 20 de minute…dormea si eu am stat asa in picioare in pozitie usor cocosat inainte asupra patutului, desi la o distanta oarecare, ca sa nu deranjez insa sa fiu totodata gata pt orice, plus cu un picior asa mai inapoi si unul usor genuflectat inainte, plus cu bratele asa usor ridicate, plus fara sa respir decat asa pe furis, si cu privirea in punct fix la fata bebelusului ca nu cumva sa pierd momentul in caz ca se trezea si poate ma intreba ceva…m-au gasit parintii bebelusului plus mama, (care se dusesera pana in apropiere sa rezolve o chestie), total intepenit acolo, plus asa cam rosu si vanat la fata de la emotii si lipsa de oxigen ! Tin minte ca mama mi-a oferit chiar un pahar cu apa
dupa aia ca sa-mi revin. Si bebe dormea linistit. Iar mie mi-au trebuit vreo 2 zile dupa aia sa reusesc sa ma indrept asa de sale si sa
reincep sa respir asa mai normal.
:)))