Chestii, trestii... · Jurnal de Belgia

Cum imi tratez eu bolesnitele

Nu prea cad eu rapusa de boala, ca vorba aia „iarba rea nu piere”. Dar, din cand in cand ma mai atinge si pe mine cate un virus, o bacterie sau vreun alt microorganism ratacit si curajos nevoie mare care nu a aflat ca stolurile mele de pitici, rezidenti permanenti ai mansardei din dotare, au tot felul de metode aprige de lupta anti-terorista.

In primul rand piticii astia au decis acum vreo 10 ani sa scape de mica farmacie de campanie din casa. Mai avem un leucoplast, un termometru, hai si ceva paracetamol, poate si un sirop de tuse, dar nu tinem la casa omului antibiotice, chestii pentru deranj de bila si mai stiu eu ce alte traznai. Mai avem si ceva creme si cremute, cateva din ele cu dubla utilizare porcusoreasca si umana. Aaa, si betadina. Tot pentru blanosi. 😀 Chiar si pe astia din urma, dupa cateva tratamente cu chimicale impotriva purecilor, care nu au dat rezultatele scontate, am trecut la sampon pe baza de uleiuri, eco, bio, pupu si am rezolvat cazul cu brio. Asadar, s-ar putea spune ca orice intrus ar putea intelege din asta ca e primit cu bratele deschise, ba chiar binevenit, ca doar nu avem cu ce sa combatem. Ei, iaca, nu-i asa.

Avem sistem imunitar. Construit cu migala. Poate si moral in dotare si incredere in fortele proprii. Nu de alta, dar e de ajuns sa-mi amenint organismul cu ceva medicamente ca stolurile de piticii se trezesc din amorteala, trec la posturile de lupta si mobilizeaza ce trebuie ca sa nu fie nevoie sa ingurgitez vreo chimicala. De pilda, prin luna a patra de sarcina ma plang doctoritei de chestii uzuale precum constipatie si balonare, mai ales ca nu ma mai atingeam nici de cafeaua zilnica din motive de greata existentiala. Ea, fata saritoare, imi scrie o reteta de prafuri. Piticii mei, alertati de idee, intra in actiune. De a doua zi dimineata am revenit la o cafea pe zi si mi s-au rezolvat problemele reclamate. Apoi m-am plans de ceva carcei. Am primit magneziu. La cateva zile dupa, de nici nu apucasem sa-mi iau magneziul de la farmacie, au disparut si carceii.

Acuma sa nu credeti ca suntem habotnici si refuzam prescriptii in caz de nevoie. Ca doar cand am fost operata la nas, piticii au acceptat cuminti antibioticele. Si de aproape 8 luni iau vitamine aproape in fiecare zi. Iar cand sunt racita ma ajut de cate una, alta, doar ca prefer sa fie chestii din plante. Sau, la chestii mai mititele, sa las organismul sa-si faca treaba, ca doar nu i-oi da mura-n gura tot timpul. Apropo, in 2010 am tratat o sinuzita (nu exagerez!) cu Flamexin, care e un simplu antiinflamator. Pot sa pariez ca in Romania nu se face asa ceva. 😀

Acum sa va spun cum am tratat ultima viroza, adica asta de care tocmai am scapat. In primul rand, luni cand am vazut ca se ingroasa gluma si stomacul meu chiar tine mortis sa tipe la toaleta ca sa-i explice ce a servit la micul dejun (oricum frugal), mi-am luat bagajele si am plecat acasa. Am incercat sa stau intr-un colt sa astept sa treaca, dar nu a functionat, asa ca am purtat conversatiile necesare cu toaleta, ingenunchiata in fata ei, si apoi m-am bagat in pat. Am mai incercat si canapeaua, dar nu am incercat sa mananc. Am dormit pe sponci luni noaptea, dar am ramas pe baricade, adica in pat. Marti am refuzat sa ies din dormitor, am primit doar vizitele consortului cu cate un porcusor in brate si poate niste ceai cald. Accesele de tuse imi dadeau frisoane, dar am ramas acolo, cu pilota pana la gat, si dormitam stand in sezut, ca altfel nu puteam din motive de stomac apasat de copil nenascut. Nu am crezut a pot adormi in fund, dar de fapt, iaca, se poate. Marti noaptea deja am dormit mai bine, iar miercuri eram aproape in forma. Pacat ca nu prea aveam pofta de mancare. Joi m-am luat cu burta cu tot si m-am dus la munca: a fost greu, dar am izbandit. Iar vineri deja a fost o zi normala.

Asadar, somn mult exact cand simte organismul nevoia sa o faca. Nu-i negati acest drept. O viroza/raceala dusa pe picioare si cu medicamente probabil trece mai greu decat una dusa in pat si fara medicamente. Singura chestie de care m-am atins a fost echivalentul siropului de patlagina, pe care inca il mai iau caci mai am accese de tuse din fundul burtii.

Anunțuri

4 gânduri despre „Cum imi tratez eu bolesnitele

  1. in noua medicina germana este explicata o relatie intre oboseala si boala. Si recomanda odihna pe post de tratament. Shit, ce m-as odihni asa, 5-6 luni pe an :))
    A, si am mai auzit ca piftia de porc iar e un panaceu universal la toate boleshnitele.

      1. De s-ar reduce treaba doar la astea casnice cum ar veni, lol. Da’ nu-i rea recomandarea altminteri. Mai ales un robo aspirator cred ca o sa-i iau copilului ca sigur il si demonteaza pana la urma :)))

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s