De vreo cateva luni ase, tot familionul e preocupat de creatura care creste in burta mea. Tare am impresia ca eu mai putin ca altii. Adica eu ma rezum la a face shopping si a-mi lua picioarele in burta. In plus, mai am si rolul de a duce burta la control si poze la fiecare cateva saptamani si de a-mi oferi sangele pentru analize cam o data pe luna. Da, stiu, vai ce perioada minunata! 😀
Pe la inceputul perioadei asteia minunate care dureaza de sapte luni deja m-am enervat la culme ca m-am simtit redusa strict la o purtatoare de sarcina, lumea uitand ca mai exist si eu prin zona, nu doar fiinta bipeda care crestea in mine. Intre timp, m-am apucat de cheltuit bani pe fundul porcusorilor si imi trec nervii uitandu-ma la ei cum se joaca prin tunele, rod mingi facute din nuiele si fac alte patanii care ma tin pe mine cat de cat (ne)sanatoasa la cap. Iar acum, ca pot privi cu mai multa detasare situatia, cred ca e cazul sa impartasesc din sfaturile primite. Sa ne amuzam cu totii. 🙂
Va dati seama ca primele sfaturi au fost legate de dieta, iar primul, primul pe care l-am auzit exprimat cu voce tare a fost ceva de genul sa mai las „tampeniile alea de salate” pe care le mananc si sa „pun mana sa mananc consistent, cat pentru doi”. No, noroc ca ultima data cand am ascultat de familion a fost de muuuult tare, ca daca nu parca ma si vedeam cu vreo 30 de kilograme in plus la final, exact cum a ramas o alta ruda care a plecat urechea. Ea nu si-a revenit nici dupa 20 de ani…
Tot in categoria asta intra si momentul de insight avut de cineva apropiat care a decis ca mananc numai tampenii si mi-a tinut o teorie de mi-a scos fum pe nas si pe urechi. Si totul de la niste cereale Chocapic, care mie imi plac la nebunie, gravida sau nu. Nu mai conta ca in rest mancam chestii „botezate” si de calitate, cerealele alea stateau pe creierul cuiva ca si hoardele de pitici pe creierul meu. Am supravietuit si deprivarii de cereale, ba mai mult am incercat sa mananc proteine de calitate (adica carne buna, si includ si somonul aici, ca altfel as inebuni cu atata carne) macar de 4-5 ori pe saptamana. Dar cineva tot insista sa mananc macar un ou la doua zile, de parca toata branza si iaurtul pe care le mananc nu sunt de ajuns. Dar, na, unii au o obsesie cu oole… O fi ruda cu un fost prim-ministru roman.
Nu mai reiau fazele cu cele enshpe mii de porunci de genul sa nu ridic greutati, sa nu ma agit, sa stau cu fundul pe canapei cat mai mult, sa imi alung porcusorii etc, ca m-am plictisit eu de ele deja. In schimb, din partea mai putin amuzanta, inca ma enerveaza la culme remarcile de genul „poate iese totusi baiat” sau „poate ies totusi gemeni”. Le gasesc un pic… deplasate, ca si cum o fetita nu e la fel de buna ca un baiat sau ca si cum e extrem de usor sa-ti opresti viata in loc ca sa cresti gemeni. Cred ca ma supara cel mai tare ca oamenii astia nu-si dau seama ca nu e vorba de viata lor la mijloc, ca in mare ei o sa fie doar spectatori si ca daca noi suntem super incantati cu faptul ca e una singura si fetita, asa ar trebui sa fie si ei. Sau macar sa se abtina de la remarci de genul asta. O sa ma obisnuiesc eu si cu asta, banuiesc. Si daca o sa ma enervez la culme, urmatoarea o sa fie tot fetita si tot una singura! Daca au noroc cu totii, poate o sa le adoptam o pereche de baieti gemeni, ca sa fie toata lumea fericita si cu lacrimi pe obraz. Numai ca baietii o sa fie negri sau mulatri. 😀
Sa trecem la… caciulite! 🙂 Faceam inventarul hainutelor achizitionate (cateva, asa ca sa-i ajunga pentru o luna, ca dupa aia refacem stocul) cand mi se pune o intrebare de baraj: dar caciulite nu i-ati luat?! Sincer, ma izbeste gandul ca nici prin cap nu mi-a trecut. Ca teoretic fata se naste la sfarsitul lui martie, am de gand sa o port in manduca/sling/whatever, deci o sa stea lipita de mine si caldura mea. Deci nu vad de ce as incotosmani-o… Plus ca in casa o sa fie in jur de 18-20 de grade, deci caciula chiar nu e necesara. Si stiam cu siguranta ca una de leac avem, subtire, de bumbac, asa ca eram asigurati. Numai ca nu… Cica i-ar trebui o caciulita tricotata.
Si ultima intamplare. Va mai amintiti cand am facut eu legatura aia mirobolanta cum ca bipeada din pantece are 1,2 kg, cam cat Spock, porcusorul meu?! Asta era acum vreo patru saptamani, cand sarcina avea cam 27 de saptamani. Dupa vreo doua zile de cugetari intense, cineva din familie imi spune pe un ton putin ingrijorat ca e un pic cam mica pentru sase luni. Noroc ca eram deja imunizata. In plus, tocmai incheiasem unul din momentele mele rare de documentare pe Internet si am putut sa raspund senina ca ba nu, e chiar cu vreo 200 de grame mai mare decat media.
In rest, ma bucur ca toata lumea imi vrea binele in felul lor. O sa sfarsesc deprimata ca nu am baiati gemeni, o sa mor de ingrijorare ca e prea micuta si ca o sa-i fie frig si o sa am pete albe si galbene de la atatea oua. Dar noi sa fim sanatoase… Fizic, ca mental mai vedem.
Jurnal de Belgia 
După titlu, credeam că-i vorba de altceva…scuze …
;))
Nou nascutul pierde cea mai mare cantitate de caldura la nivelul capului; asa ca, daca ti se pare ca-i e frig degeaba ii pui doua bluze, o vesta si o paturica si sta cu capul gol, musai sa-i pui o caciulita.Dar nu una groasa, tricotata, ca doar nu mergeti la schi! Dar numai daca e frig in incapere, deci sub 20-22 grade (cel putin in prima luna sau imediat dupa baie). In rest, lasa copilul cat mai lejer imbracat, daca tie nu ti-e frig, nici ei nu-i e! Hai, ca poate mai aveai nevoie de niste sfaturi. 🙂
Pe aici filosofia e asa: caciulita doar in primele doua, trei zile. Apoi e perfect capabil sa-si regleze temp corporala, daca e un copil sanatos, nascut la termen. Iar temperatura recomandata / acceptata in camera si casa e intre 18 si 20, peste 20 cica e deja prea mult. Si pe cuvant ca plozii pe aici se imbolnavesc mai rar. 🙂
Abia astept sa ne impartasesti din experienta ta de mamica! Eu sunt dornica sa invat mereu de la altii, nu sunt…traditionalista! Si oricum nu sunt de acord cu tot ce am fost invatata ca e bine si sanatos pentru copil. La voi copiii se imbolnavesc mai rar tocmai fiindca exista mai multa informare a mamicilor, nu se iau dupa „babe”. Si nici nu se vaccineaza in nestire (cam 25 de vaccinuri in primul an de viata), ca la noi, de facem praf imunitatea oricarui copil, oricat de sanatos s-ar fi nascut el. Si sa nu uitam nici conditiile de trai, mult mai decente decat ce intalnesc eu pe la pacientele mele care n-au nici racord la reteaua de apa …
Faza e ca am auzit atatea chestii contradictorii de la familie si de la alte mamici (inclusiv despre purtare, imbaiere, hranire, stat sau nu acasa, cresa sau nu) incat uneori am impresia ca imi vajaie capul. Asa ca am decis sa-mi ascult medicul ginecoloc (in perioada asta) si pediatrul pe viitor. Pana la proba contrarie, bineintels. Care sper sa nu vina… Nu cred ca as rezista sa reanalizez totul de cate ori imi apare careva in jur cu o idee noua. Din punctul meu de vedere oricum nu ai cum sa le stii pe toate, nu cred ca exista un singur „the perfect way” sa cresti copilul si nici nu-mi plac ideile radicale. Cred ca pana la urma conteaza si instinctele parintilor (OK, ale alora carora chiar le pasa 😦 ). In rest, mi se pare foarte dificil sa iei decizii in conditiile in care e plin internetul de opinii. 😦
eu prima data am avut fata si a doua oara baiatul. Inainte sa aflu ca era baiat ,imi auzeam : acuma trebuie sa faci baiat (de parca depinde de mine!!) ca sa fie familia perfecta. pai ce ma, daca iesea tot alta fata, nu era familie perfecta? cum adica? Nu as fi iubit o alta fata? Acuma ca am 1 fata si 2 baieti , imi aud ca musai sa mai fac o fata ,sa fie familia perfecta. Mai oameni buni, voi v-ati stricat la cap? Pe de o parte se socheaza ca am avut ”curajul” sa fac 3 si pe de alta imi zic sa mai fac unul! 😀 Si cind zic ca gata, am inchis magazinul definitiv, se uita asa cu dezamagire la mine. Niciodata n-o sa putem multumi lumea.
IN alta ordine de idei, nici io n-am cumparat caciulite. Aici iti da de la spital vreo doua si alea le-am folosit in prima saptamina, dupa baie. In rest, nu le-am pus. SI iaca ca-s bine sanatosi toti 3 🙂 Si nici nu i-am tinut inchis in casa 4 sau 6 saptamini , I-am scos imediat, dupa prima saptamina, dupa ce m-am dezmeticit eu de cap. Cred ca as fi turbat sa stau in casa atita timp.
Tu chill si fa lucrurile cum iti spune instinctul tau matern. Nu e o mare inginerie treaba asta de a fi mama. ( hai ca ma dau si io mare ca am 3 😀 )
Ma gandeam eu ca mare inginerie nu-i. :))) Chiar zilele trecute ii spuneam sotului ca nu-mi fac griji ca nu sunt pregatita, chiar simt ca sunt in stare. Dubios mi se pare cum ceilalti au impresia ca nu as fi in stare, mai ales familionul care nu a avut veci motiv sa ma considere imatura si mai stiu eu cum. Sper sa nu imi tratez la fel copiii. Cred ca de fapt de asta imi e teama: ca nu o sa stiu cand e cazul sa le dau drumul, sa-i las sa isi vada de viata. Banuiesc ca trebuie sa ii las incet, incet, inca din frageda pruncie. 🙂
Cat despre stat in casa, am decretat ca io NU! La cat is de nebuna, cred ca vin pe jos de la maternitate (e la 10 min de casa).
lasa ca eu am venit acasa a doua zi dupa ce am nascut. Si s-au socat toti. As fi inebunit sa stau 3 zile in spital, Aici, daca aia vut sarcina si nastere fara probleme, te lasa acasa daca vrei, a doua zi. Ce amar sa fac 3 zile in spital,ca tot acasa in patul meu e mai comod. 🙂
De dat drumul o sa le dai, sincer nu te vad ca o mama overprotective.