Cica animalele de companie seamana cu stapanii. Sau invers…

Am inceput vreo trei ciorne pentru azi, le-am lasat pe toate balta ca erau parca prea serioase. Sau prea superficiele. Cine mai stie?! Cum totusi vroiam sa va dau macar binete, mi-am tot muncit creierii ce si cum sa postez. Asta in timp ce incercam sa traiesc cu o durere de ligament rotund (domnilor, fiti fericiti ca nu aveti asa ceva!). Pana la urma m-am lasat pagubasa si m-am apucat de alte cele, recte facut poze la porcusori.

Si mi-am adus aminte cum ca am auzit pe undeva ca animalele de companie tind sa imprumute din trasaturile stapanilor lor. Cam ca si in cuplu, cand dupa multi ani petrecuti impreuna ai impresia ca cei doi incep sa semene, dar de fapt ei, saracii, doar isi imprumuta din mimica din obisnuinta. Revenind la animale, va mai amintiti de Jack si Grasanul?! Cainele ala semana cu actorul ceva de speriat. Brusc am inceput sa-mi pun intrebari daca eu seman cu porcusorii mei. Sau invers. Ca nu mai stiu care e sensul exact al asemanarii. Nu cred ca pot sa judec eu la rece, asa ca va las pe voi. Cu poze cu tot. 😀

Kirk e o prima donna. Are nevoie sa fie tot timpul in centrul atentiei, ar vrea sa stea si el cu alti porcusori, dar cand ii dau drumul prin casa cu Worf, il inghionteste pe asta mic si il alearga pentru ca nu-i convin varii chestii. De gurmand, nu va mai spun, ca doar nu degeaba a ajuns la 1,42 kg. Mr G incerca sa-mi asemuie fundul cu al lui si i-am spus ca as fi mandra sa am un psterior la fel de dragalas ca al porcusorului. (El incerca doar sa spuna ca-l am mare!) Din pacate, nu e cazul… Nu stiu cum, dar de fiecare data el e cel care incepe cate un conflict cu ceilalti. Numai ca, desi e cel mai bine facut, el sfarseste muscat, zgariat etc. Numai gura e de el!

Worf e un delicat. Genul ala care si atunci cand pica din fotoliu pur si simplu nu se aude desi e liniste deplina in casa. A facut un „poc” atat de delicat ca daca nu stiam ca ar putea sa se intample asa ceva, nu m-as fi uitat sa vad daca a picat. Ii place sa iasa la joaca cu Kirk, dar nu i-ar place sa-si imparta cusca cu el. De fapt si de drept, daca ar putea sa stea cu orele la mine in brate cuibarit in hanoracul pufos, acolo ar sta. Cat e el de mic, mananca tot si nu-i e teama macar sa incerce chestii noi. Oricum, peletele sunt favoritele lui.

Spock e nebunul casei. Genul ala care trebuie alergat bine ca sa reusesti sa-l prinzi (nu am crezut vreodata ca ar putea fi complicat sa prinzi un porcusor care alearga intr-o cusca de 1.5 x 0.7 m). Nu-i e frica de nimic, nici macar de aspiratorul pornit. Nu tolereaza pe nimeni in afara de mine sa stea mai mult de o zi, doua pe canapea. Mr. G are bucata lui si nu are voie sa se instaleze pe bucata mea. Daca ii schimb prea multe in mediu, se supara tare. In schimb, il iubeste pe Data si daca il scot din peisaj iese cu scandal.

Data e un sfant. Pentru ca-l tolereaza pe Spock! 🙂 Inca are traume din copilarie de cand locuia cu iepurii si isi ia bucata de leguma, fuge repede si se ascunde in casuta ca sa o manance. Ii place sa se holbe la mine cand stau pe canapea de zici ca nu a vazut filme mai interesante la televizor. Si pasiunea lui e sa traga tot fanul din iesle si apoi sa se culce in morman. In general, e un dulce.

Deci, eu cu cine seman?! Ca uneori am impresia ca fiecare din ei a luat cate ceva de la noi. Mai bine zis ca li se „vad” mai bine trasaturile de personalitate pe care le avem si noi.