Chestii, trestii... · Jurnal de Belgia

Poate, totusi, sa incercam, vedem…

Ma cacai sa scriu o carte de ceva ani.

Ba ma gandesc ca sunt deja prea multe pe piata, ba mi se invart prea multe idei prin cap, ba ma indoiesc ca as spune si eu ceva atat de interesant incat sa merite citit, si ma las pagubasa de cate ori ma gandesc macar sa incep. Apoi mai e si faptul ca ma cunosc destul de bine si stiu ca m-as plictisi undeva pe parcurs si as abandona proiectul daca m-as inhama la un roman care trebuie construit, cu personaje, poveste, actiune etc. Habar nu aveti de cate chestii nu m-am apucat si m-am si lasat din cauza de indoieli. Ca oare cine ar citi o suita de povestiri cu aventuri de emigranta? Sau cine ar vrea sa citeasca o colectie de 10 eseuri aflate undeva la limita dintre filosofie si opinie personala?

Ba la un moment dat ma apucasem si de o carte cu vampiri (faceam misto de unul) in engleza. O incepusem sub forma de blog/jurnal si fara sa-i fac reclama isi atrasese ceva fani. Am lasat-o balta, ca ma plictisisem de cautat aventuri fabuloase pentru personaje. Nu mai zic ca ma tenta, si inca ma tenteaza, sa scriu ceva bazat pe porcusorii de guineea. Ii am in casa, blogul lor e destul de vizitat, deci ar merge. Numai ca mi se incleioseaza creierul de cate ori incerc sa ma gandesc la ceva coerent. Nu o simt inca, desi stiu ca va veni intr-o zi. Sper sa nu vina fix inainte cu o zi de a trece pe lumea ailalta…

Bineinteles ca m-am mai apucat si de o alta carte in engleza. Subiectul inca il am in cap, cred ca ar fi viabila si fabuloasa si aventuroasa si moderna etc. Dar… Din nou, cred ca am o anumita opinie preconceputa despre cat de usor ar trebui sa curga cuvintele si ma poticnesc cand imi dau seama ca nu e chiar asa. Pentru mine conceptul de a schita, a reveni si dezvolta si a mai trece o data pe acolo ca sa definitivez nu functioneaza. Ori iese cursiv din prima, ori ii pune cruce si pace. Banuiesc ca trebuie sa ma adaptez si poate chiar sa-mi caut psiholog!

Numai ca… De vreo cateva zile m-a palit o inspiratie. In sensul ca am impresia ca am gasit formatul de carte care mi se potriveste. Si ca am mai gasit si ideea care mi se potriveste acum. Asa ca am facut un fisier nou si m-am apucat de scris. Nu spun despre ce e vorba, ca nu stiu daca o sa o termin vreodata. Cert e ca „o simt” asa de bine incat m-am apucat sa fac munca de cercetare apropo de cum as putea sa o public fara sa trec pe la o editura. Si probabil ca va fi in format electronic. Oricum, cred ca partea de publicare va fi mai complicata decat cea de scriere. 😀 Vestea (ne)buna pentru voi e ca, daca o fi sa fie, o sa fie in limba romana. Si inca nu m-am hotarat daca va fi sub numele meu sau sub pseudonim.

Ma duc la munca acum, ca din vandut carti nescrise si nepublicate e cam greu sa traiesti…

Anunțuri

2 gânduri despre „Poate, totusi, sa incercam, vedem…

  1. Fată, io am mai dat exemplul ăsta. Există o carte care a fost scrisă în întregime pe un blog. „Scrisori către Rita” a lui Caraman este o carte care s-a născut, pagină după pagină, pe blog. De ce nu încerci și varianta asta ?

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s