Despre biscuiti, olandeza, zapada…

Stiu ca unii se duc la munca in perioada asta, dar eu nu. Nu ca asa e obiceiul, ci ca mi-am luat concediu ca sa invat pentru examenul de olandeza care e pe 6 ianuarie. Si cum sarcina asta mi-a dat diverse stari si m-a facut sa pun armele jos de cate ori, teoretic, eram obosita (nu de la lipsa de vitamine, ci de la prea multe activitati pe care mi le iau pe cap!), am chiulit cam des de la cursuri. Asa ca o sesiune serioasa de invatat se impune.

Cum am si prieteni in vizita, aterizati sambata, mi-am facut derogare sambata si duminica de la un program draconic stabilit cu o luna inainte. Asadar, tot teoretic, luni ar fi trebuit sa fie prima zi de studiu serios. Numai ca… Duminica m-am indopat fix inainte de culcare cu 3 clatite imense cu Nutella si banane. Asa ca am dormit pe sponci, organismul fiind extrem de ocupat cu digestia si ne prea pasandu-i de somn. In plus, in reprizele de semi-constienta, cineva (nu dam nume!) se opintea de zor cu picioarele si pumnii in burta mea. Bine si-asa, ca-i semn ca-i teafara. In consecinta, luni dimineata m-am trezit cu chiu cu vai pe la 9. Porcusorii erau deja cu burtile lipite de spate si pierdusera orice speranta ca sclava de serviciu isi va aminti de ei. Vedeam in ochii lor cum planuiau sa ia cu asalt bucataria si frigiderul si sa se autoserveasca. No, am inceput cu ei, i-am ostoit si am trecut si la bipezi. Normal ca la micul dejun am avut clatitele ramase de duminica seara. 😀 Un inceput magnific de zi!

Dupa ce am facut pachet bipezii si i-am trimis la Namur, eu am purces la dus costumele si camasile lui Mr. G la curatatorie (camasile le-am dus ca sa-mi fac mie un cadou :D) si la ceva shopping alimentar. Apoi mi-am umplut ziua cu preparat o salata de pui cu andive si mar, mancat un bol de inghetata, privit un episod din Sherlock, admirat porcusorii si incercat sa pricep ce tot croncane Spock si Data pe limba lor etc. Asta pana pe la 16.30, adica pret de vreo 3 ore, ca sa fiu sincera, cand mi-am amintit de biscuitii Printesei si ca am toate ingredientele, asa ca am purces la facerea lor. Va avertizez: nu numai ca miros demential in timp ce se coc, dar au un gust pe masura! Si ca veti murdari cam juma de chiuveta de vase (tocator, storcator, razatoare, lingura, robot de bucatarie) ca sa-i faceti. Dar pana se coc ei, se indeparteaza si urmele. 🙂 Si da, NU au zahar. Dar deloc, deloc, deloc. Si sunt deliciosi!

Inspre seara, intre biscuiti si un quiche cu feta, am apucat sa ma uit si peste cateva verbe neregulate de-ale flamanzilor. Dar si maine e o zi! 😀

Acum, dand timpul inapoi cu vreo doua zile, trebuie sa precizez ca mi-am primit cadoul de Craciun cu ceva intarziere. Adica a venit pe 27 decembrie si a luat forma unei ninsori. Iar lucrurile s-au petrecut exact cum mi le-am dorit: alb ca in povesti, a tinut cam o noapte si o jumatate de zi, apoi a inceput sa se topeasca. Ieri deja curgea de zor de pe la stresini. Dar duminica dimineata cand am iesit sa cumpar croissante mi-a scartait sub talpi.

In plus, duminica am fost la Gent. Spre rusinea mea, e prima oara in 4 ani cand ajung acolo. Mi-a placut tare mult orasul si atmosfera. Va arat maine poze. Iar pana la sfarsitul saptamanii planuiesc sa ajung si la Dinant. 🙂

Gata, fug sa invat!