Mi-e dor de zapada. Dar tare dor. Mi-e dor sa alerg de nebuna si sa-i aud scartaitul sub talpi. Numai ca locuiesc in Belgia, deci niet zapada. Poate, poate, om apuca macar sa vedem vreo ninsoare… Oricum, nu mi-e dor de prea multe zile cu zapada si nici de ciorofleaca de dupa. Cred ca ideal ar fi sa ma urc intr-un tren intr-un week-end si sa ma duc pe undeva prin tarile vecine, prin varful unui munte unde e zapada. Dar cred ca prin ianuarie, ca decembrie e deja trecut. Vin sarbatorile. Unde mai plec eu?!
In completa contradictie cu dorinta enuntata mai sus, mi-e un dor nebun de o plaja cu nisip fierbinte, apa turcuoaz si calda. Mallorca, de exemplu. Apropo, locul ala e deocamdata in topul preferintelor mele ca si destinatie de mers la mare… Serios ca vreo doua saptamani pe o plaja nu mi-ar strica. Asa ca stau si ma rog la zeii pe care nu-i proslavesc de obicei sa-mi dea un copil cu un temperament acceptabil care sa-mi permita sa pot pleca de nebuna cu el prin deplasari.
Iar acuma stau si ma intreb carui om „normal” ii e dor si de o plaja fierbinte, si de un munte cu zapada in acelasi timp?! No, ca de obicei in perioada asta, sa dam vina pe sarcina si hormonii sai…
(Scurta azi ca ieri am avut o zi super lunga la munca si ma dureau picioarele de abia am reusit sa scriu si ce cititi voi acuma. Pricepeti voi care-i legatura. 😀 )
Jurnal de Belgia 
pricepem 🙂
dada, neuronii fugiti in duplicare la buric