Una scurta si revoltata azi…
Bantuiam pe site-ul Consulatului romanesc din Belgia. Nu doar de amorul artei, ci pentru ca aveam nevoie de niste informatii: mamei mele ii trebuie musai o dovada de nume, adica sa atestam ca tanti x din certificatul meu de nastere (nume din timpul casatoriei) e aceeasi cu tanti y din buletin (numele de fata, reluat dupa divort). Nu numai ca nu am gasit tariful pentru un astfel de document, dar cautand de zor, m-au izbit tarifele pentru alte servicii care ma vor afecta direct prin aprilie, mai.
Asadar, in nemernicia mea de roman plecat cu capul in strainatate si facator de copii romani pe teritoriu strain (atentie, vorbim de Belgia, nu de Papua Noua Guinee!) trebuie aproape sa-mi vand un rinichi ca sa pot sa-l inregistrez pe langa autoritatile romanesti. Incepem cu certificatul de nastere eliberat de autoritatile straine care trebuie tradus in romana si legalizat. As putea sa fac asta la un traducator roman autorizat in Belgia cu vreo 35 de euro, dar fac pariu ca m-oi duce cu documentul la Consulat si mi-or explica ca imi lipseste vreo supra legalizare ceva. Asa ca, pentru siguranta nervilor mei, ar trebui sa fac asta direct la ei, unde costa vreo 55 de euro, in speranta ca certificatul belgian nu are mai mult de o pagina.
Avem traducerea, urmeaza depunerea cererii de inregistrare. Care costa si aia 95 de euro. Si am putea crede ca am terminat. Dar, nu! Plodului de romani ii trebuie si un pasaport, daca ai chef sa te plimbi cu el la purtator prin lume. Mi se pare normal, nu-i problema, dar asta costa inca 95 de euro. Asadar, daca vreau sa-mi inregistrez urmasul si sa-l declar ca fiind pui de mot (nu-i, fie vorba intre noi), ma costa cam 300 de euro plus cel putin 3 zile din viata mea. Si pot sa pariez ca la un moment dat, in decursul acestui proces, o sa fie nevoie de ambii parinti la ghiseu.
De ce 3 zile? Pai in prima zi, de dimineata, mergem sa depunem certificatul la tradus. Dupa-amiaza mergem sa-l ridicam. A doua zi de dimineata mergem sa depunem cererea de inregistrare, dupa-amiaza mai mergem o tura sa o ridicam. A treia zi de dimineata solicitam pasaportul, dupa vreo doua saptamani, intr-o dupa-amiaza, mergem sa-l ridicam. Bineinteles, fereasca zeii sa fie plodul mofturos, sa nu aiba chef sa iasa etc. ca atunci dureaza un pic mai mult. Si excursiile astea trebuie programate intre sedinte de alaptat, ca daca i se face foame in public si ma gandesc sa fac o chestie perfect normala (chiar daca acoperita cu o esarfa sa nu mi se vada toate cele prin Consulat) sigur s-o gasi vreo multime de romani sa se uite dubios.
Mr. G imi sugera ca as putea sa nasc in Romania si sa declar apoi copilul aici ca ar fi mult mai simplu. Sincer, ma indoiesc… Tot de autoritatile romane mi-e teama.
LE:Cica din octombrie procedurile descrise mai sus sunt gratuite. Multumim cititorilor pentru update si MAE pentru ca a binevoit sa nu isi modifice site-ul in consecinta!
Jurnal de Belgia 
Ca să împaci și capra și varza..mocovul și iepurele….faci unul în Romania și unul în Belgia…că poți! SUCCES!
Duamnii feri!
sau faci la copil doar cerfiticat romanesc, nu ii mai faci pasaport, mai stai juma de an si ceri cetatenie tu si la copchil si iti bagi tot ce ai in consulat, drumuri si angajati.
Noi a trebuit sa schimbam pasaportul copilului. Drum de dus pentru programare (nu, nu raspundeau la mail si nici la telefon, dar pt asta are MAE o reclamatie), apoi drum la efectuat poza si depus actele, au spus sa asteptam 2 luni, dupa 2 luni mers la ei sa vedem daca e gata, ei bine nu era gata si am mai mers inca o data. Pt necunoscatori, Consulatul e intr-o zona fara metrou, si dupa munca se merge bara la bara, asa ca bonus pt unii care nu ajung la timp si vad usa incuiata deci mai fac inca un drum.
(problema in Be este consulatul care isi bat joc realmente de oameni, ca in alte tari si la alte consulate nu se merge personal pt orice, ci au si servicii de telefon dar si prin posta, si asta usureaza si viata romanului si viata angajatului)
A, cu nascutul in Ro e muuult mai simplu . Din maternitate iti da o hartie cu care tatal merge la primarie acolo unde se declara casatorii si copii ca sa declare copilul. Mai merge inca o data sa ia certificatul. Apoi cu certificatul si amandoi parintii si o poza la copil pe fond alb (pui copilul pe cerceaf, il convingi sa deschida ochii, si pac poza, decupezi dimenxiunea x si scoti pe usb-stick) mergi la politie la directia pasapoarte, depun actele si se duce unul idn parinti dupa x zile.
Am impresia ca pasaportul de copil nou noutz e valabil 1 an, deci dupa 1 an reiei dixtractia. Ala de la 1 an e valabil 3 ani. Fiica mii ii expira in curand…
Acuma spui?! Cand e aproape facut!? Nimeni nu te avertizeaza in prealabil… Nt Nt Nt!
Ei lasa, data viitoare sa ceri voie la toti prietenii cand si ce sa faci :)))))
@”Tot de autoritatile romane mi-e teama.” – évidemment et bien-sûr… ai nostri amândoi sunt nascuti la Paris! 🙂
* * *
sanatate deplina, bafta si spor în tot ce-ti propui… vive la Belgique! – unde-am petrecut ultimu’ we de noiembrie cu un cuplu de prieteni-arhitecti români… 🙂