Romantismul in sarcina

Dupa nervii varsati ieri pe blog, trecem la una mai usoara, ca nu vreau sa va am pe constiinta.

Cred ca s-a stabilit deja stiintific de mai multe universitati si grupuri de cercetatori decat cele existente ca eu sunt putin mai romantica decat o ceapa degerata. Bineinteles ca hormonii din perioada sarcinii nu m-au indulcit. In schimb, am tot felul de alte efecte adverse, unul mai romantic ca altul.

Cel mai tragic pentru Mr. G e ca sforai. Nu delicat, si uneori, ci in fiecare noapte ore in sir pe o tonalitate nici prea, prea, nici foarte, foarte, numai potrivita sa-l tina treaz sau semi constient cateva ore bune. Cum in camera cealalta e mama, iar pe canapea e la fel de rau ca si in pat cu mine (porcusorii au si ei treaba lor noaptea :D), iar dopurile de urechi nu incap in discutie, sta si sufera saracul in tacere cu perna pe cap. Bine, na, ca sa fiu rautacioasa, pana la urma el a vrut plozi cu continutul lui genetic, eu nu am tinut mortis. Asa ca sa indure si sa pregateasca pentru noptile de nesomn ce vor urma.

Partea mai putin amuzanta pentru mine a fost cand mi-a explicat el ca „ai momente cand nici nu te aud respirand”. No, cum eu cred oamenii pe cuvant, m-am facut verde la fata si l-am intrebat daca am apnee. Mai ca imi vena sa-i trag un bobarnac ca nu mi-a spus mai devreme!!! Dar el se referea la ore intregi cand dorm normal. De unde deduc ca oricum nu sforaitul meu il trezeste, ca oricum e treaz si imi pandeste mie somnul. Tragic e ca, de ceva vreme, a mai si renuntat sa ma inghionteasca delicat ca sa schimb pozitia. Cred ca se resemneaza de pe acuma…

O alta situatie in care romantismul meu proverbial iese la iveala sunt momentele in care vorbesc despre cum misca plodul in interiorul meu. Pe siteurile dulci gasesti descrieri gen „parca simti fluturi”, care mi se pare romantica rau. Si am auzit destule femei spunand acelasi lucru. Mai putin pe mine… Nu de alta, dar habar nu am cum e sa simti fluturi in abdomen, ca nu am mancat niciodata fluturi. In plus, ma indoiesc ca exista fluturi care sa inoate. Iar fluturii din stomac, aia de ii simt de emotie, nu prea se simt asa… Eu prefer sa spun sincer ca imi bulbuceste urmasul prin uter. Serios ca asa il simt – ca si cand as fi inghitit sapun si acuma el face spuma pe acolo. (Imi amintesc de o prietena care mi-a spus ca i s-a parut ca s-a stricat la burta. Deci se poate si mai grav! :D)

Gata, va ajunge cu atata romantism pe ziua de azi! Inapoi la munci cu voi!