Nu mai e niciun secret ca am oaspeti de seama. Care oaspeti, mai ales cele doua mame, se trezesc odata cu mine dimineata. Una de nevoie, ca incep eu sa bajbai pe la porcusori si ea e pe canapei, alta banuiesc ca din cauza bajbaielilor noastre.
Prima, adica mama din dotarea personala, inca nu a inteles semnificatia frazei „I love quiet mornings!”, cred ca trebuie sa o pun sa se uite la faza aia din Transporter. Nu de alta, dar se trezeste si primul lucru da drumul la stirile romanesti. Adica alea care te fac sa crezi ca lumea e pe cale de disparitie, ca cea mai mare calamitate a secolului e in fata ta etc. Asta in conditiile in care e vorba doar de alegeri prezidentiale sau de inundatii sau de… puneti voi orice alt cuvant.
No, daca asta as putea sa contracarez cu castile pe urechi si un antrenament de ignorare, ce am patit ieri dimineata a fost cam greu de evitat. S-au trezit amandoua mamele. Si amandoua au fost atrase pe canapei, langa mine care imi rontaiam cerealele cu lapte in liniste. Inevitabila intrebare: te-ai hotarat cum o sa nasti? De parca as avea prea multe de ales… As alege eu o cezariana pe care sa nu o simt, dar sa punem copilul pe primul loc, deci promit sa ma screm, sa urlu, sa ma rup in doua etc. ca orice femeie normala de la Eva incoace. Si declaratia mea le-a declansat amintirile celor doua doamne. Timp de 15 minute mi-au povestit cum au nascut ele intr-o romanie comunista de pe la 1980, cu placente necuratate bine, chiuretaje repetate etc. Mai aveam un pic si imi luam campii. Chiar ca de astfel de incurajare aveam nevoie!
Oricum, nici cu socrul nu mi-e rusine. Nu are el experiente prea mari cu nasterile, dar nici cu porcusorii de guineea. Si, oricat i-am explicat ca magarii nu reactioneaza la sunete gen tz tz tz, sh sh sh, clo clo clo, ba ca unele chiar ii streseaza, el nimic! Asa ca isi incearca norocul , mai ales cand sunt si eu prin preajma. Porcusorii par imunizati deja, dar eu daca mai aud vreun tz tz tz cred ca imi iau blanosii si ma mut in dormitor cu usa incuiata pe dinauntru. Oi reusi eu sa ies din casa sarand gardul pe la vecini…
Jurnal de Belgia 
Calm, iubito! Doar nu o să stea o veşnicie pe capul tău! Şi apoi, puiuţul ăla mic ce-o să înţeleagă acolo în burtică? Numeri pân’ la 5 şi respiri adânc. Uite. aşa, ca-n Buletin de Bucureşti: http://www.youtube.com/watch?v=32KbJ3Q4dHk
eu la toate astea gaseam glume de facut. Eventual poti spune ca nasti printr-o vomitaceala sau mergi in codru verde si nasti la rau, ca e la moda nascutul in apa :)))