Despre cum istoria are o tendinta repetitiva

Legat de nasterea mea imi amintesc doua lucruri. Povestite de mama ce-i drept, care, ca orice femeie, probabil a uitat repede partea mai putin placuta a experientei.

Primul lucru e ca nu s-au asteptat macar o clipa sa fiu altceva decat fata. Asta pe vremea cand in Romania nu existau ecografe care sa-ti spuna ce sex o sa aiba bebelul. In alte tari era posibil… Si cum stiau ei ca o sa fiu fata, si numele mi-a fost decis inca de la inceput. Adica am fost Mirona inainte de a vedea lumea la fata. Si mi-au marturisit ca daca eram baiat probabil ma chema Ion, Gheorghe sau Vasile ca nu aveau idee ce nume sa-mi puna.

Al doilea e ca, daca o cred pe mama, aproape m-a nascut din mers. Adica, dupa ce i s-a rupt apa, s-a prezentat la spital. Cum nu era nimic deosebit de facut, statea la o tigara cu nasa ei de botez si cu medicul, care medic era si vecinul nasei. Asa se intampla intr-un oras mic… Si brusc s-a ridicat mama de pe scaun si a pornit-o repede, repede inspre sala de nasteri ca cica imi dadea drumul asa din mers. Mai zice ea ca nici nu erau aprinse luminile cand a intrat in sala. Toata patania asta se traduce intr-un dor de duca de speriat care ma domina. Stau cuminte, imi vad de viata mea, si dintr-o data mi se face pofta sa-mi iau bilete de tren sau de avion si sa plec pe undeva pe unde nu am mai fost. Deseori o si comit.

De ce spun ca istoria se repeta? Pai cam de cand am aflat ca sunt insarcinata, numele unei fetite a fost decis. Un pic de negocieri, fiecare tine la prenumele ales, fiecare are motivele sale, dar am cazut la pace. In schimb, nici macar nu ne-am gandit serios la nume de baieti. Ba chiar luni seara ii spuneam consortului ca ar trebui sa alegem un nume de baiat, ca sa nu ne luam la harta ulterior. Iar el ma intreaba mirat ce-mi veni ca sigur nu avem nevoie de asa ceva. Iar marti am fost la ecograf si medicul mi-a spus ca „cel mai probabil e fetita, dar vom sti mai sigur la urmatoarea ecografie cand folosim un alt aparat. Dar arata a fetita.”. Bun, furam scutiti de ceva negocieri pentru nume.

In al doilea rand, plodul asta e atat de activ incat si medicul se minuneaza. Si parca vad ca o sa fie un urmas care o sa-si ia rucsacul in spate si o sa cutreiere de la o varsta frageda. Numai sa vedem cum o sa-l sustinem financiar. La fiecare ecograf misca de zici ca-l alearga careva. Si se intoarce dupa bunul plac, ignorandu-ne pe noi cu desavarsire.

A, nu, inca nu facem atat de public numele plodului. 😀