Despre greata, cu umor

Cu umor, zic eu. Si ii avertizez pe cei ce se ingretoseaza repede sa faca cale intoarsa acum, inainte sa le arate tastaturilor din dotare ce au mancat acum cateva ore. 😀 Apropo, postare inspirata de greata Cuvantei la vederea productiilor cainelui din dotare. A ei dotare, nu a mea…

Nu mai e niciun secret, cred, ca am trecut printr-o forma de scoala militara. Unde glumele erau fix de unitate militara, adica un pic mai elevate decat cele ale Dorelilor. Si mancarea buna era cam pe sponci, ca norma calorica de 2000 pe zi se facea din ulei si carne grasa, nu „bunataturi”. Asa ca atunci cand am inceput sa primim prajituri facute de o patiserie adevarata, prajituri care veneau la numar, mama lor de prajituri, dezvoltasem adevarate tactici sa punem mana pe mai mult de una. Si avea Mr. G un coleg de camera, prieten (ne)bun de-al meu de altfel, cu are aveam o intelegere tacita apropo de eclere. Adica, o luam prin invaluire pe o alta colega, ne asezam cu ea la masa, si incepeam sa povestim nonsalant despre chestii scarboase (dupa parerea unora!) precum consistenta unui tampon folosit, efectele fasolei statute in stomac etc. In mai putin de 10 minute fata se ridica si ne lasa eclerul. Ingretosata, bineinteles. Si asta e doar una din glumele de… cazarma.

Intre timp am crescut mare si imi cumpar singura eclerele. Dar nu am fost scutita de sters plozi la fund tocmai ca sa fac rost de bani de eclere. Si stiti ce minunat miroase productia unui bebel alaptat?! A parfum de roze, domnilor! Doamnelor care ati trecut prin asta, sa nu le povestiti de ce casa duhneste a branza stricata intotdeauna. Culmea e ca am auzit mame care spun ca e super scarbos sa vada si sa simta asa ceva si ca abia rezista. La care eu ma uit candid in ochii lor si le intreb daca al lor propriu si personal miroase a levantica. Cand le explica ca singura diferenta e ca adultul trage repede apa dupa si il face uitat, se uita incredule la mine. Mno, fiecare alege daca trece peste moment sau ramane ingretosata.

Recent, datorita si din cauza blanosilor din dotare, s-a mai adaugat o noua potentiala sursa de greata in viata mea. Noroc ca kilogramele astea produc un fel de bobite, deci se strang repede. Numai ca blanosii masculi produc si… ati ghicit! Sperma! Care e lipicioasa tare. Si cum nu au femele in jur, isi rezolva singuri problemele, ca-s flexibili tare. Ies intr-o dimineata de week-end din dormitor, il vad pe Kirk cu ceva lipicios pe nas, ma prind cam ce e si totusi il iau in brate. Ca mai vazusem asa ceva la viata mea, virgina nu mai sunt de ceva vreme… Il pun la loc dupa vreo cinci minute, apare si Mr. G si se uita lung la o pata de pe tricoul meu. Ma intreaba ce mi-am pus in poala, raspund pe un ton de conversatie ca probabil e sperma de la Kirk, ne continuam viata. Intamplarea face sa intru in zilele ce au urmat pe un forum dedicat porcusorilor si sa citesc cum o doamna se oripila acolo la cat de lipicioasa si scarboasa e sperma de porcusor. M-a pufnit rasul si imi venea sa o intreb daca nu s-a gandit la aceste „efecte adverse” inainte sa-si ia un mascul.

Tot legat de porcusori, am postat intr-un grup pe FB o poza cu ei alergand prin casa. O alta cucoana mi-a spus oripilata ca ea nu-i lasa pe ai ei pe podea ca „fac pipi si caca”. Pai, si ce altceva ar putea face?! I-am spus ca fac curat dupa, nu mannc de pe podeaua asa murdara. 😀

Ia spuneti, pe voi ce va ingretoseaza?!