Exagerari culinare

Am fost intrebata recent daca am pofte. Culinare, nu de alt fel. Nu, sincer, nu mai rau ca de obicei. Adica nu mai deosebite decat in perioada in care nu am fost insarcinata. Ca eu de obicei am pofte. Adica vad mancare si mi se invart ochii ca la melc. Sau daca e ceva bun in frigider, nu ma las pana nu termin tot. Ca decat sa ramana in hardau, mai bine sa-mi fie rau. Asa m-a invatat Mr. G cand m-am mutat in Moldova…

Revenind la perioada asta de 2in1, am avut vreo cateva saptamani in care aveam o foame existentiala. Mancam orice! Serios, cred ca as fi mancat inclusiv furculita si cutitul, si nu am lipsa de fier in organism. Asta pe langa faptul ca imi era greata. Multa si mare greata. Si vreo 10 zile am mancat humus. Nu facut in casa, ca cine are timp de ase fomfeuri?! O anume marca de la un anume Carrefour Express. Le-am golit alora stocul. Mancam si cate doua cutii pe zi. Era cam singurul lucru care imi taia greata macar pentru o jumatate de ora.

De la humus am trecut la salata de vinete. Aia de baza: vinete coapte plus un pic de sare si maioneza. Nu va mai zic ca era maioneza din magazin, ca ma bagati la puscarie! Ideea e ca vreo doua saptamani duhnea la noi in casa a vinete coapte cam o data la doua zile. (O sa va povestesc alta data cum e cu hota decorativa. :D) Venea Mr. G acasa si de cum intra pe usa imi spunea ca a simtit de la coltul strazii ca IAR mi-am facut vinete cu maioneza. Un castronoi de vinete imi ajungea cam doua zile…

Apoi a urmat perioada somon. Mai ales ala afumat. Mda, stiu ca unii nu-l considera carne gatita, dar eu nu prea vad cum un somon poate lua toxoplasmoza. Mai ales unul de la supermarketul de unde ma aprovizionez de 4 ani si tot nu m-am imunizat. Da, pricep ca imi asum un risc. Exact ca ala cand ies din casa intr-o tara in care bate vantul si casele sunt acoperite cu tigle. Pe langa ala afumat, care le da palpitatii unora, am mancat si o groaza de lasagna cu somon, de ziceai ca parca altceva nu mai exista pentru a manca la pranz. Nu sunati ecologistii, am avut grija sa fie cu cat mai putine elemente „ciudate”.

De vreo 10 zile trec prin faza de inghetata. Ma duc la supermarket, ma plantez in fata frigiderelor si incep sa aleg. Pana la urma am decis sa le incerc pe toate de la o anumita marca. De pilda, acum avem in frigider „triple chocolate” si fistic. Am mai mancat de banane, tiramisu si moca. Urmeaza aia de capsuni si ciocolata pura. Asta dupa ce ne vin rudele si mai scapam de carnea congelata. Iar cand ies in oras, caut din ochi inghetata in meniu.

Si totusi… Nu despre asta vroiam sa va scriu. Ci despre ziua de ieri pe care mi-am inceput-o lejer cu niste fulgi de ovaz si o cafea cu o prietena. Cand sa ma duc acasa, am trecut pe la acelasi Carrefour Express amintit mai sus (de aia urasc magazinele deschise duminica!!!) si am luat vreo 3 croissante – doua cu ciocolata si unul simplu, cu gandul ca poate o manca si Mr. G. No, a mancat el unul, eu doua, mi-am continuat viata si mi-am adus aminte ca aveam rezervare la restaurant. Ne-am dus… Pana am ajuns la usa locatiei, mi-am dat seama ca croissantele alea se expandasera in stomac, care, impins si de MMU de pe cealalta parte, imi transmitea semnale clare ca e plin. Cand mi-am vazut aperetivul, deja era sa cer totul la pachet si sa plec acasa: bucatarul gresise, bag sama, reteta si pusese un calup de branza de capra in salata, nu doar o feliuta cum eram eu obisnuita. Deja la felul principal simteam ca am tripleti in mine: MMU, croissantele si salata de capra! Am reusit totusi sa mananc jumatate din orezul cu pui, restul l-am cerut la pachet, cu toate scuzele de rigoare. Bineinteles ca la desert nu am renuntat: inghetata! 😀

Cand am iesit din restaurant i-am decretat lui Mr. G ca eu nu ma urc in transportul in comun cu burta atat de plina: riscam sa decartez sau sa lesin undeva pe drum. Optiunea mea: mersul pe jos! Se uita omul la mine de ziceai ca-s nebuna. Nu de alta, dar nici nu sunt decat un pic mai mult de 4 kilometri pana la noi acasa. Bineinteles ca nu l-am fortat sa vina cu mine, dar a ales singur calea ca se temea de acelasi efect dubios in metrou. Apropo, la un moment dat ma durea buricul la cat de tare se intinsese pielea peste continutul abdomenului… Rusine sa-mi fie! Nici macar nu planuisem asa nesimtire.

Am scapat cu viata. Si eu, si MMU, si mancarea. 😀 Am orez si pentru azi la pranz (am mai urnit o masa!) si, daca caut bine prin frigider, si niste inghetata. Ma intreb ce o sa urmeze dupa inghetata…

P.S. Am o pofta maaaare! Vreau si eu sa stiu line-upul de la Werchter 2015. Si vreau bilete, care nu se vand pana nu se publica concertele. Sufar, mai oameni buni! Si astia nu au mila de mine…