Luni e grele

Am 31 de ani si aproape 8 luni, vreo 9 ani si jumatate in campul muncii la activ si tot nu pricep de ce zilele de luni sunt atat de grele. Cel mai grav, chiar daca nu sunt grele pentru mine, sunt … deosebite pentru altii si ma fac sa ma intreb cum naiba reusim uneori sa supravietuim.

De pilda, azi dimineata, o sedinta care trebuia sa dureze o ora, s-a intins la doua. Iar in astea doua ore, la un moment dat oamenii deveneau incoerenti. Unii in ceea ce spuneau, altii in ceea ce intelegeau. Pe la jumatatea sedintei pe mine m-au pierdut cu totul, ca nu erau probleme care intrau in fisa postului la mine. Si ma intrebam ce caut acolo.

Ba la un moment dat incepusem sa-i urasc un pic pe colegii care aveau tableta si care, sub scuza verificarii emailurilor, navigau de zor pe Internet. Pentru vreo 5 minute m-am gandit serios sa-mi comand si eu una. Cred ca as citi. Dar ar fi dubios sa-mi iau Kindleul cu mine.

Pana la urma, mi-am luat agenda (care e un caiet format A4, intre noi fie vorba) si am inceput sa fac lista cu articolele pe care vreau / trebuie sa le produc pentru varii bloguri si site-uri pentru care scriu. Am ajuns sa umplu doua pagini. Acuma numai sa-mi mai gasesc si timp sa le execut.

Oricum, la un moment dat tot ce-mi trecea prin cap era un vers din Placebo : « Baby… did you forget to take your meds ? ». Si ca sa nu inchei atat de abrupt, va las cu melodia in sine.

P.S. Pentru cei interesati de afaceri europene, devine interesant cu Comisia Juncker. 🙂