Speciala

Zicea o prietena pe paretele de Facebook zilele trecute: „Fiecare individ fără excepție cunoaşte pe cineva special, deosebit. De multe ori chiar un coleg/o colegă de serviciu; acel cineva la care te gândești des şi pe care ai vrea în secret să-l dai cu capul de tastatură.” Fara a sta prea mult pe ganduri (adica nici macar o secunda!), gandul mi-a zburat la unica, irepetabila si speciala mea colega de munca…

Fata noastra are aproape 30 de ani si nu vorbeste romaneste. 😀 Ce bine! Ca profesionista, e pe felie. Nu am de ce sa-i neg aspectele pozitive. Isi face treaba, stie despre ce vorbeste etc. Ca si persoana, ca prietena nu pot sa-i spun, desi cred ca ea crede ca suntem, iti vine sa o dai cu capul de tastatura cel putin de doua ori pe saptamana. E genul ala care atunci cand e stresata, trebuie sa frece la icre pe toata lumea. Nimic nu-i bine cand ea e under pressure. Dar nimic! As gasi nenumarate exemple, de la simple mormaieli care-ti strica ziua pana la istericale, dar o sa va dau unul care s-a intins pe parcursul a un an. 🙂

Domnisoara in cauza locuieste intr-un apartament detinut tot de firma noastra. Cum chiria e alta mancare de peste fata de salariul si jobul ei, iar eu ma ocup de partea administrativa a acestei mancari de peste, cade in sarcina mea sa o informez despre indexarile care au loc conform legii si statusul platilor pentru cheltuielile comune. Nicio problema pana aici… Tot aceasta domnisoara are o adresa de email profesionala (de pe care, culmea, imi trimite si chestii private pe adresa mea profesionala) si una privata. Anul trecut prin iulie am recalculat cheltuielile comune si i-am facut o scrisorica in care ii explicam cat si de ce mai are de plata. In nemernicia mea, i-am trimis-o pe adresa de email de serviciu. Si s-a dezlantuit monstrul! Care monstru mi-a explicat cu bufnituri si pufnituri ca chestii private ar trebui sa ajunga in emailul privat.

Bon! Dupa o luna a trebuit sa-i trimit indexarea chiriei. M-am executat si am trimis in emailul privat. Cum o stiu destul de organizata, nu m-am mai gandit sa verific daca a si platit de atunci incoace suma indexata. Ca sa isi dea seama fata, anul asta pe la inceputul lui septembrie, ca nu a platit chiria indexata ca ea nu stia ca i s-a indexat. O rog sa-si caute in email, cauta, gaseste, apare ca si citit. Apoi tot ea cu gura mare ca ar fi trebuit sa-i dau instiintarea pe hartie, in mana. Am crezut ca-i imprim tastatura de fata fix in acel moment…

Mai trec vreo 3 zile si ii calculez cheltuielile comune pe anul asta. Imprim si ii pun foaia pe birou, in timp ce ea era in birou si vorbea cu seful. Dupa jumatate de ora iese fata mea cu o falca in cer si una in pamant crizandu-se ca de ce i-am pus foaia in fata asa, cand nu era ea neaparat atenta. M-a facut sa ma intreb daca a avut o noapte virgina… Si sa-mi promit ca data viitoare ii pun instiintarea intr-un plic si i-l las in cutia de posta.

Deci da, inteleg cum e sa vrei sa distrugi o tastatura in contact cu capul cuiva!