Am vrut…

… sa fac poze cu casa noua, acuma ca am terminat de aranjat aproape toate scamele si prostioarele de care nu ne vom atinge in urmatorii trei ani. Dar mi s-a terminat bateria la camera foto si a trebuit sa pun acumulatorii la incarcat. Si dureaza pana se umplu. Dar maine va arat ce a iesit. Intre timp, va mai dau ceva detalii picante din viata mea, unde picant nu inseamna condimentat, ci e o deviatiunea a termenului picat in cap. In cazul asta si aici. 😀

Bateria aia la camera s-a terminat fix cand vroiam sa-mi filmez porcusorii. Nu ca le-o mai fi crescut vreun coi corn, ci doar ca am incercat sa-i punem pe Data si Spock impreuna. Noi tot mai avem vise dubioase cum ca masculii nostri porcusori de guineea se vor intelege intre ei (daca nu toti patru, macar pe perechi), asa ca am hotarat ca e momentul sa incercam. Mai ales ca Spock si Data par sa se tolereze destul de bine prin gard. Nu ca v-ar interesa in mod deosebit, dar au petrecut doua ore impreuna si ba chiar au reusit sa manance din aceeasi gramada de fan. Speranta moare ultima!

In alta ordine de idei, chiar aveam in plan sa fac poze in casa ca sunt tare mandra de peretii turcoaz, galbeni, portocaliu si verde. Nu in aceeasi camera, bineinteles! Totusi, nu ne-am pierdut mintile chiar atat de tare… Si sunt putin socata de faptul ca mobila pe care o aveam intr-un apartament cu un dormitor + living a reusit sa incapa perfect in cam dublul spatiului. Nu am luat decat doua noptiere, un dulap mic si o comoda in plus. Ori aveam prea multa mobila dincolo, ori avem prea putina aici. Prefer sa cred prima varianta.

Am avut si eu vreo doua zile, aproape trei, fara greturi si fara sa ma simt mai obosita ca un cal batran si expirat pus sa traga un car si doi boi dupa el. Vineri cica mi-am luat o zi libera. In practica am fost lela doar dimineata, la pranz am exploatat cantina de la locul de munca al consortului (a platit el!, iar dupa-amiaza m-am dus la munca si am avut o energie de speriat. Am gradinarit, raspuns la emailuri, arhivat hartii care-mi stateau pe cap de luni de zile… Si apoi am fost si la vechiul apartament sa luam tot calabalacul ramas. partea amuzanta e ca m-am imbracat in fusta. Scurta, ca e singura cu care ma simt cat de cat OK in jurul taliei. Si mi-am ales o zi geniala pentru asa ceva. A fost super misto sa sap la flori, sa fac retusuri la vopsea si sa car diverse scule prin Bruxelles imbracata intr-o fusta de 5 euro de la H&M. As vrea sa le multumesc pe aceasta cale pentru lucrurile simpatice pe care le fac. No, nu va ingrijorati, o fi fost fusta scurta si mulata, dar purtam ciorapi negri si o bluza mai lunga, deci mi-a ramas feciorelnicia intacta. Cu tot cu sarcina.

Faza asta fara greturi a prins bine, nu de alta dar sambata seara aveam rezervare la cina intr-un tramvai. Nu intrebati cat costa, ca nu va spun aici. Doar ca a fost aproape obscen de scump pentru 2 ore de pahare zgaltaite. Dar a fost misto per ansamblu si parca am vrea sa repetam experienta. Mai multe detalii va dau cand o sa public articolul pe Mediascop. 🙂 Am reusit sa mananc toate dubiosenile alea la care nici macar nu pot sa le repet numele (la unele am si uitat sa le fac poza) fara sa ma cer la baie. Doar ca m-am balonat super urat ca purtam niste pantaloni care au devenit putin stransi dupa ce am inceput sa bag in mine. Banuiesc ca nici pe asta nu vroiati sa o stiti…

A, si ca o femeie insarcinata ce sunt, va spun cu mana pe inima ca primul gand cand am vazut ca vineri nu am greturi a fost paranoic. M-am intrebat ce s-a intamplat si ce am facut. Mda, cred ca o iau pe ulei… Noroc ca mi-a fost greata putin ieri si m-am mai linistit.

In alta ordine de idei, vineri dimineata cand am bantuit un pic prin oras am intrat si la Sacha, magazinul meu favorit de incaltari. Am intrat cu gandul sa ma uit dupa niste ghetute comode, fara toc, dar totusi prezentabile, pentru perioada in care picioarele mele vor deveni insuportabil de carnacioase si sigur nu le vor mai placea sa fie cocotate, nu ca le-ar placea acuma. Am gasit ghetele in cauza, dar nu le-am cumparat ca nu m-am putut decide intre 38 si 39 si am zis ca o sa astept sa vedem cat de tare ma umflu. Dar nu am putut pleca cu mana goala de acolo si mi-am luat niste pistol boots cu ceva piele de sarpe artificial pe ele de care sunt pur si simplu extaziata. Nu ca nu as avea unele asemanatoare albastre. (Da, am botine albastre. 😀 ) Magazinul ala e un loc al pierzanei pentru mine… Sincer! Mai ales cand vine vorba de cizme si ghete. Am deja 6 perechi de incaltari de la ei, toate cumparate in ultimii doi ani. E grav.

Hai, ca nu va mai retin. Va las cu poza ghetelor mele noi. (culoarea originala e cea din a doua poza)