Azi vreau sa va dau o lectie scurta si simpla despre cum sa intarzai la serviciu. Daca va asteptati sa fie complicat, va inselati. 😀
In primul rand trebuie sa va mutati cat mai aproape de serviciu. Ceva de genul „5 minute de mers pe jos”. Apoi aveti grija sa puneti ceasul sa sune cam cu o ora si jumatate inainte de ora la care trebuie sa fiti la munca. Treziti-va, nu lanceziti in pat cu telefonul pe snooze, luati micul dejun, apucati-va de alte cele prin casa, mai culegeti o scama etc. Dupa o vreme, veti constata cu stupoare ca e aproape ora la care ar trebui sa fiti la munca. Soc si groaza! Panica! Incep dilemele existentiale gen: eu cu ce ma imbrac?! Si daca tot sunteti in intarziere, calmati-va: 5 minute la deal sau la vale chiar nu mai conteaza.
Cam asta e reteta mea de cand m-am mutat nu la 5, ci la 3 minute de mers pe jos. Credeti-ma, functioneaza in fiecare zi. 🙂
LE: Ca sa clarificam, cand stateam la 6 kilometri de munca si trebuia sa fac naveta cu tramvaiul zilnic, ajungeam cam cu 10 minute mai devreme la serviciu. 😀
Jurnal de Belgia 
si inainte, cand stateai la ceva km de serviciu, tot asa intarziai?
no, no, ajungeam chiar cu 10 minute mai devreme :)))
nu uita: ai un motiv imbatabil! Invata sa-l folosesti!
😀 😀 😀
lol! mda, trebuie sa profit, nu?!
Stiu cum e, am lucrat si eu vreun an de zile aproape de casa. NICIODATA n-am ajuns inaintea colegilor mei la munca.
solutia e sa dormi mai mult 🙂
Eheheeee…stai sa vezi prin luna a 7-a cu ce te mai imbraci :))
Nu stiu cum se face, dar si eu intarzii zilnic la serviciu si locuiesc la 10 minute distanta, asa ca inteleg perfect. Cand colegii mei trec spre serviciu eu inca mai stau in pat si niciodata nu ma trezesc la timp.
Gata, mi s-a terminat boieria. Vreau, nu vreau, de la 1 sept trebuie sa ajung la timp la serviciu ca am treaba. 🙂
Nuştiu dacă-i de bine sau nu, dar sunt unul dintre extratereştrii care nu întârzie nicăieri, niciodată. Doar în situaţii de forţă majoră mi s-a întâmplat dar şi pentru alea îmi ajung toate degetele (inclusiv alea de la picioare) ca să le număr. Şi, date fiind cele de mai sus, îţi imaginezi cum văd io, în calitatea mea de şăfuţ, întârzierea vreunuia dintre cei cu care lucrez. Dracu’ îl ia !!!
E foarte bine. De obicei nici eu nu intarzai si ma enerveaza la culme obiceiul belgian, adica international al expatilor din Bxl, cu „ne vedem in jur de…” de nici macar nu stii la ce ora sa ajungi. Vara e o exceptie ca e super calm la munca si ne permitem sa mai tragem mata de coada. 🙂