Printre aburii racelii si insistenta mea de a o duce pe picioare (faza care nu functioneaza cand esti 2in1), ieri a trebuit sa ies in oras sa rezolv chestii administrative. Printre altele, am avut timp sa identific si raionul cu haine pentru gravide de la H&M, ca, desi de sub burta in jos aparent slabesc (atarna blugii pe mine!), aceeasi budigai deja se simt inconfortabil in jurul taliei. Mda, ciudat, dar totusi nu atat de neobisnuit… Atata vreme cat nu iau proportii de vacuta crescuta pentru carne, tot e bine. Dar nu despre asta vroiam sa va scriu…
In metrou fiind, am dat nas in nas cu unul din conationalii nostri, muzicant stradal in Bruxelles, inarmat cu o vioara cu microfon, un amic care sa-i tina de sase la difuzor (deh, stiu ei ce stiu…). Si incepu omul meu sa cante cu foc Hava Nageela cu o pasiune demna de lauda. Numai din vioara, m-a ferit Dumnezeul evreiesc sa aud si versuri stalcite. In schimb, acelasi dumnezeu cred ca mai atipea din cand in cand, ca omul meu mai strecura din voce cate un „aisha!”. Ziceai ca face strigaturi la nunta. Nu ca as sti cum suna, ca nu am avut parte de asa ceva la niciuna din cele trei nunti personale la care am participat. 😀 No, imi venea sa-i dau bani numai sa nu mai tipe „aisha”! Nu m-am dumirit daca e chiar numele arabesc sau vorbea moldoveneste si incerca sa ne precizeze unde sa dam banii. Oricum, cred ca evreii si arabii care erau prin metrou au avut ceva dificultati in a se abtine de la represalii.
Am scapat cumva din metrou, am bantuit un pic prin centru ca tot iesise soarele, si, pe cand credeam ca nu o sa-mi mai spele nimeni si nimic asocierea dubioasa din urechi, am intrat intr-o librarie flamanda. Ca o paranteza, am incercat sa vorbesc cu tanticile in flamanda, dar au dat-o repede pe o franceza stalcita ca s-au prins ca flamanda mea e la nivel de balta, baltuta… Pe langa faptul ca flamanda suna ca o poezie dupa „aisha”, din difuzoare se auzea in surdina Riders on the Storm. A reusit sa acopere cumva greata auditiva lasata de „aisha”.
Iaca si cele doua melodii. Hava Nageela e varianta lui Belafonte, nu varianta cu aisha din metrou, nu va panicati. 🙂
Sa aveti un week-end placut! (Noi inca mai avem de lucru cu mutatul… Ma intreb daca terlinam inainte sa ne expire contractul de 3 ani!)
…imi e dor de belgia !…de mirosul metroului .din Antwerpen…de ploile alea care nu se mai termina….de sunetele acordeonului ce ies …VALURILE DUNARII!,,…imi e dor de belgia !!!.si citesc ..si imi aduc aminte de tot!!!…sa ne scrieti mereu ….eu va voi citii!!! o zii buna sa aveti!
sambata pe la 11 juma m-am intalnit cu aceiasi muzicanti in metrou. In Bruxelles, zic. Cu acelasi cantec. Eram cu niste prieteni din Bucuresti, care i-a bushit rasul: nici aici nu scapa de ei?
Cica in Bucuresti nu mai canta nimeni in metrou.
Si, tot cu aisha, aisha isi asezona cantarea?! :)))
aicisha? da,a veau un final arabesco-tiganesco-turcesc. Am ridicat din umeri si nu am inteles nik. Ce AISHA ai preceput tu??