(Postare scrisa ieri, joi adica…)
Mi-am luat liber de la munca ca sa reusesc sa termin de impachetat. Dar cum nu pot incepe abrupt, mi-am luat micul dejun, mi-am baut cafeaua si am dat o tura pe bloguri inainte. Asta numai ca sa-mi creasca tensiunea ca i-ar mi-am amintit cat de prinsi suntem noi, romanii, in mrejele constrangerilor sociale. Si, sincer, nici nu stiu cu ce sa incep…
Totusi, cred ca, in primul rand, trebuie sa spun ca nu doar romanii sunt conformisti, doar ca am impresia ca poporul asta are o tendinta mai accentuata de a se supune fara urma de revolta unor conveniente sociale doar pentru ca „asa trebuie”. Alte natii sunt parca mai relaxate, dar asta nu inseamna ca toti nemtii, de exemplu, sunt mai miserupisti. Nu, ce vreau eu sa spun e ca probabil, per ansamblu, alte popoare sunt mai putin susceptibile de a trai pentru aparente.
In Romania e foarte important sa dai bine in fata vecinilor. Cred ca rusine mai mare ca faptul ca au aflat vecinii ca tu „asa si pe dincolo” nu este. Copiii nostri nu au voie sa se murdareasca, sa alerge de nebuni in parc, sa-si rupa hainele sau sa tipe ca ne fac de rusine. Noi ne imbracam si aratam intr-un anume fel ca sa nu ne facem de rusine. Ne ascundem cele mai intime frustrari tot ca sa nu ne facem de rusine.
Fereasca Dumnezeu sa fii depresiv sau sa suferi de orice alta boala psihica, ca esti stigmatizat. Fereasca acelasi Dumnezeu sa te duci la consiliere psihologica (care nu-i terapie, ci doar o discutie orientata si de bun-simt cu cineva antrenat sa puna intrebarile cheie care sa iti scoata in cale solutia ce zacea in tine), ca esti catalogat drept „nebun” si incepe lumea sa te barfeasca pe la colturi si sa te evite. De aia suntem noi, romanii, asa gri si suparati: ca nu vorbim despre adevaratele noastre probleme si suparari! Barfitul Maricicai nu e terapie, din contra, iti adanceste problemele. Iar, de obicei, cu cat esti mai adancit intr-o problema, cu atat mai greu ii vezi solutia. Tocmai de aia e ideal sa vorbesti cu cineva care nu are nici in clin, nici in maneca cu viata ta, care nu te judeca si nu te barfeste la colt de strada: o sa te ajute sa vezi solutia si sa o accepti, oricat de dureroasa ar fi. Caci, de cele mai multe ori, solutia problemelor noastre ne este cunoscuta, o stim acolo undeva in subconstient, doar ca e foarte dureros sa o punem in practica.
Imi amintesc cat de uimit a fost Mr. G sa vada ca in Belgia „nebunii” care nu prezinta pericol pentru ceilalti ies pe strada si isi vad de viata lor in masura in care se poate. Cu ce ne dereanjeaza pe noi, ceilalti, ca omul care se aseaza pe scaunul din dreapta in tram vorbeste singur sau cu vocile din capul lui?! Sincer, nu am nicio dovada ca el e cel „nebun” si eu cea „normala”! Atata vreme cat nu e violent, chiar ma bucur sa-l vad incercand sa duca o viata cat de cat in parametri.
Mi-e mila de majoritatea copiilor crescuti in Romania. Sincer! Sariti-mi in cap, incetati sa ma cititi, dar nu am cum sa va mint. Pentru ca chiar nu imi pasa ce gandesc vecinii despre mine! Mi-e mila de copiii crescuti in Romania pentru ca nu au voie sa fie copii. Copiii aia trebuie sa stea smirna tot timpul ca nu-i frumos sa alergi, sa tipi, sa te murdaresti. Copiii aia trebuie sa-si asculte parintii spunandu-le cu un pic de dezamagire in glas ca „pe tine nu te duce capul la matematica asa cum il duce pe al lui Popescu”. Mai oameni buni, voi va dati seama ca cu atitudinea asta va distrugeti copiii?! Le anihilati orice urma de creativitate si individualism, ii transformati in niste robotei care vor ajunge sa fie bine inregimentati social si sa-si anihileze pshihic progeniturile, la randul lor?! Nu cred ca esxista ceva mai frumos pe lumea asta decat viata vazuta prin ochi de copil. Copiii au darul de a vedea cat de frumoasa e iarba, cat de pufos e un pui de rata, cat de calda e ploaia. Noi, adultii, l-am pierdut undeva la coltul strazii, inghitit de barfa vecinelor. Va dracuiti si urecheati copiii pentru ca sunt copii. Mi se pare inadmisibil si de neiertat, ma scuzati!
Stiu ca o sa-mi spuneti: stai sa-l ai pe al tau ca pana nu-l ai nu ai cum vorbi. Oho, si inca ce stau sa-l am pe al meu! Nu de alta, dar vreau sa-l invat sa fie el insusi, fie ca vrea sa devina doctor in fizica sau tamplar. Vreau sa-l invat ca viata e frumoasa si ca nu existam doar de dragul de a exista. Daca tot nu stim de ce traim x ani pe acest pamant, macar sa ne bucuram de acesti x ani! Si mai vreau sa-l invat sa-i ajute pe altii sa fie fericiti cu ei insisi.
O alta problema in Romania e ca vecinele stiu exact cum si ce ar trebui sa simti in anumite situatii. Imi cer scuze ca ma repet si nu-i intentia mea sa reiau subiectul, dar imi vine in minte faza cu „sarcina, cea mai frumoasa perioada din viata ta”. Fereasca bunul Dumnezeu sa indraznesti sa spui ca nu-i nimic amuzant in a te transforma intr-un mic/mare dulap, a boci din te miri ce, a te trezi si culca cu greturi, a te duce la baie cand ti-e somnul mai dulce etc. Esti o paria ca indraznesti sa spui adevarul! Poate daca am spune mai multe adevarul, altele nu ar mai face depresii simtindu-se oribil pentru ca nu gandesc ca si majoritatea.
Libertatea asta de expresie e atat de prost inteleasa in Romania… Adica ai dreptul sa arunci cu noroi, sa barfesti si sa critici pe cei care nu gandesc ca tine, dar daca spui exact cum te simti si nu corespunde cu felul in care ar trebui sa te simti, esti pus la zid.
Cam asta am avut de spus, in rest voi faceti cum vreti.
Jurnal de Belgia 
nu îți sar în cap cum te-ai fi așteptat probabil ci din contră te susțin în ceea ce ai scis aici , ai foarte mare dreptate;
începuse să circule o vorbă în românia acum mult timp „nu poți nici să te duci să te caci (scuză-mi expresia) că vecinul deja știe dinainte să te termini ”, infine nu mai știu dacă mai este „ în vogă ” această expresie , am ceva timp de când nu am mai fost în România
oricum îmi place articolul
numai bine și inspirație în continuare
mai tragic e ca ne si pasa ca vecinul stie 🙂
Sa stii ca si eu am zis ca nu mi-a placut sa fiu gravida,si mama mi-a zis ca si ea a simtit la fel acu aproape 40 de ani…Ei,in Romania mai fiecare are o parere si se baga in treaba altuia,doar stii.Sarcina cat mai usoara sa ai! 😀 (Eu tot auzeam ca dupa nastere vine greul,eu as fi zis ca as mai fi facut si un al 4-lea daca mi l-ar fi adus barza de-a gata,doar sa-l cresc,fara sarcina si fara durerile nasterii :))
De aia prefer adoptia. 😀 Sper sa nu ma doboare chestile administrative! :))
Fruntea sus, dupa urmatoarele cateva generatii, or sa fie si romanii miserupisiti 😀
Mda, pacat ca nu-i mai prind eu. :))
Parerea mea o stii 🙂 P.S. Nu te-am felicitat ca ai ramas gravida, ca nu mi se pare senzational, lumea ramane gravida de la inceputurile lumii, mare chestie :))) O sa te felicit cand o sa vad ce copil deschis la minte ai crescut 🙂
Oh, mersi pentru non-felicitari. Nu de alta, dar fix asta e si parerea mea! Se nasc copii la secunda si fara tot felul de aplicatii pe mobil si nu stiu cate dezbateri pe forumuri. 😀 Sper sa fie destupat la minte, ca daca nu am incurcat-o…
Fiica-mea se joaca in tarana de numa. Nu pot sa nu ma opresc in a observa cum romanii plecati in afara incep sa spuna ce bine o duc acolo si ce naspa e in Romania. Poate cei care au plecat chiar au dus-o rau si de aia au plecat. Eu pe strazi nu vad nicicum copii crescuti smirna, urla, se joaca cu pamant, alearga, etc. Lumea pe aici chiar se mira ce generatie de copchii energici si chiar nesuferiti creste mai nou.
Insa si eu am prejudecati, de exemplu mi-e mila de familiile in care copiii vorbesc si gandesc in alta limba decat parintii, ma gandesc ca pe viitor pe langa prapastia intergenerationala se va adauga si cea lingvistica.
Dar in final fiecare sa faca ce vrea, ca e viata lui.
Draga mea, nu am generalizat. Am spus doar ca in Romania sunt mai multi cei carora le pasa de ce spune opinia publica.
Cat despre copiii bilingvi, cunosc familii in care sunt chiar trilingvi din frageda pruncie. Nu pare sa sufere nimeni. Pentru ca automat si parintii vorbesc limbile copiilor. Cat despre prapastia asta intergeneratii, daca ti-as spune ca mi se pare mai vizibila in Ro, iar nu m-ai crede pe cuvant. 🙂
Ideea cu noi, astia plecati si care ne dam cu parerea de afara e simpla: din interior nu ai viziunea de ansamblu. Se aplica in orice situatie, de la o casnicie pana la o problema mai complicata si personala – o viziune din afara e intotdeauna utila, nu si neaparat cea corecta, mai ales avand in vedere ca adevar absolut nu prea exista.
Ai dreptate. Dar sunt si copii dezghetati si lasati sa se joace cum vor ei fara sa fie apostrofati mereu, doar ca putini. Mereu aud „hai, joaca-te, du-te la topogan, de ca am venit aici? daca nu, acum mergem acasa!” Asta zilnic si des. Lasa aia, nu fa aia, te murdaresti, transpiri si racesti, etc. Fetita mea mereu se mai uita la mine cand aude din astea, eu nu zic nimic, zambesc si ma uit.
Despre copiii crescuti in familii bilingve (sau mai mult decat atat) cum si-a exprimat cineva mai sus mila, nu exista. Nu e nici o prapastie. Copiii cand sunt mici si aud si alte limbi, vor dezvolta pe harta creierului noi carari neuronale, limba va fi absorbita, invatata fara efort, fara sa-ti dai seama. Cand te adresezi intr-o limba, va raspunde tot in acea limba. Noi locuim in Romania, familie normala (zic eu), dar vorbesc cu fetita si in engleza si am dus-o de la 2 ani jumatate la un centru de engleza si ea imi zice cand are chef sau nu sa vorbeasca intr-o limba sau alta.
Si eu confirm, mi se par mai ‘avansati’ lingvistic copiii din familii bi-lingve.
Am multe familii de genul asta in jur, un caz amuzant e: tatal sud african, mama estoniana , copil la scoala in franceza. Fiecare a vb in limba lui cu copiii – la 6 ani copiii vorbesc 3 limbi, cursiv, si inteleg engleza (parintii vb engleza intre ei) -dar raspund in limba mamei/tatalui. Ambii parinti cat si educatoarea a spus ca copilul vorbeste limba fara accent, curat.
La noi, copilul din dotare pt ca sta 10-12 ore pe zi in grup vorbitor de franceza, a adus cateva cuvinte din franceza si in romana, pt simplificarea proprie (cupat pt decupat, merci in loc de multumesc ) dar cand am fost in romania, in 2 zile s-a ‘descotorisit’ complet de aceste furculitioane, iar in aerport, cand a avut contact cu alt copil in franceza, a continuat conversatia instant in franceza.
Pt ca eu am facut eforturi uriase sa invat limbi straine (sunt o inginera a-gramata, in toate limbile ce le vorbesc), admir copiii ca nu ‘frica’ de a vorbi , si o fac cu naturalete si incredere, si incearca sa vorbeasca si alte limbi ( chiar daca nu mi-a convenit cand copilul imi spunea cuvinte in araba 😀 – putea si el sa se joace mai mult cu cei de origine americana 😀 )
Si, mai adaug ceva: mie mi-a placut sa fiu gravida, nasterea nu a fost traumatizanta, am nascut natural fara anestezie, dar stii ce? Mie mi se pare greu sa cresti dupa aia un copil, cate emotii de tot felul nu am mai simtit si cate nu vor mai fi….sa-i raspund cat mai clar, corect si adevarat posibil si pe intelesul lui, in acelasi timp sa fiu si blanda. Asta da dezvoltare personala! Ce mi s-a parut mie greu: alaptatul. Nimeni nu mi-a zis ca doare frate si nu m-am descurcat deloc, doar 2 luni si alea vai de capul lor. Si daca ar mai fi sa am un copil, tot de asta ma tem, sa nu o dau in bara iar. Dar na, asa a fost la mine.
Asta e si mostenirea latina (familia extinsa, barfa) dar si din mostenirea comunista: comparatul cu altii. Mai citeste acum, o data, Patul lui Procust, si o sa vezi o alta valoare a cartii.
Dar nu toti romanii sunt asa. Da, presiunea sociala e mare la latini. Uite si la italieni, unde e ceva obisnuit sa stea flacaul cu mama pana la 30 ani, si dupa aia soacra sa se mai bage in blide. Dar sunt si romani care isi vad de treburile lor, plus populatia Romaniei e mult mai ‘subtiata’ asa ca sansele de asa intalneli scad etc. Si asta o vad altfel, dupa ce am venit in contact cu peste 20 de natii, si discutat printre altele, si partea asta, cu mostenirea sociala.
A, si neaparat sa mai adaug un comentariu: fiecare popor are pietrele lui de moara atarnate de gat, fiecare societate are bune si rele. Acum ai scos tu cele rele de sub presul romanilor, mai adauga obisnuinta de altata data de a infasa a copiilor, care s-a demonstrat a fi defecta, sau batutul copilului si apoi lasat dezbracat in curte, sa rada altii de ei etc dar si altii au … din astea. De ex. la olandezi, stiai ca se obisnuia ca sa se culce copilul in camera la el, si sa se ‘lege’ de pat, sa nu cumva sa vina peste parinti? legatul asta era ceva de genul: invelit cu patura/cerceaf, si asta se baga pe laterale, pe sub plapuma, sa stea perfect intins, si asa copilul nu putea iesi/ se deplasa….
Stai sa vezi ce te asteapta pe mai tarziu…. sa te pregatesc cu niste replici care o sa le inveti pe de rost si sa le repeti la bunici/neamuri:
-nu, nu e nevoie de caciulita/ bonetica la copil.
-nu e nicio problema, 18 gr e o temp. optima de dormit
-in tricou si bermude afara la 15 gr – nu e frig.
-nu e nevoie de medicamente la primii muci – nici la febra de 38- 39 gr
-a mancat 3 linguri nu inseamna ca nu a mancat deloc
-da, copilul poate sta si sub nuc
-curentul e boala la creier, nu exista decat in Romania
-frica e cel mai mare inamic al sanatatii, tine fricile pt tine
etc
Cred ca le-am zis pe astea, si altele de genul asta de sute de ori. Au tacut cand au realizat ca MMU din dotare nu a racit de 4 ani.
Apropo de familii bilingve,vezi ce zic eu in interviul meu (e pe blog),sau daca n-ai atata rabdare :D,iti zic acum : la noi se vorbesc 3 limbi,si nu e nicio problema,copiii sunt cei mai castigati.
Draga, unii romani trebuie dusi direct la psihiatru.
Ce nu pricep ei- e un DOCTOR ca oricare altul.
Da ce vorbesc eu cand inca mai avem probleme cu mersul la ginecolog si la stomatolog 🙂
Mda, ai si tu dreptate cu ginecologul: am cunoscut o tipa din Bucuresti ce lucra intr-o multinationala (nu casiera la Carrefour, ca sa ne intelegem) si care nu fusese pana la 30 de ani decat o data la ginecolog. Chiar si cand a ramas insarcinata, si-a dat seama abia cand era aproape in 5 luni si replica ei a fost ca nu a mai fost insarcinata, deci nu avea cum sa stie…
Da, astia in general isi googalesc bolile pana nu mai pot…
noi românii mai avem mult până departe……….
e interesant sa citesc din urma! 🙂
in orice caz, nu se poate generaliza. Fratele meu … pai sunt satul de copii din Romania care nu sunt nici pe departe „smirna”! Respectiv copii nemti care stiu ca atunci cind intri seara la ora 11 in bloc, nu tropai pe scari sa ii scoli pe toti. Fara sa li se spuna sau sa li se atraga atentie. Si asta nu ca sa nu se faca de rusine, ci pentru ca asa e de bun simt.
Dar inteleg ce spui, o educatie mai relaxata, insa cu strins surubul cind trebuie, cum trebuie, unde trebuie.