Incep prin a spune ca ceea ce urmeaza e opinia mea, poate mai acra decat dulcegariile cititte in general pe net, dar simt nevoia sa o pun „pe hartie” pentru ca stiu ca mai sunt si alte femei care probabil gandesc ca mine si care, tot probabil, se simt vinovate ca nu gandesc ca majoritatea.
In primul rand, sarcina asta nu a fost o surpriza. Era asteptata, dar nu in sensul ca ne chinuiam de ceva vreme, ci doar ca era in plan. In plus, de cand eu si Mr. G suntem impreuna, am tot facut misto de el spunandu-i ca imi doresc un copil nascut in martie. Nu are legatura cu zodiile, ci cu cat de plina e deja luna martie in aniversari si sarbatori, incheindu-se apoteotic cu ziua lui Mr. G ramas sarac dupa cate cadouri a facut la familie in cursul lunii. Cum logica e simpla si cum simptomele erau clare, cam mi-am dat seama ce se intampla cu corpul meu, testul fiind doar confirmarea. Si inca ce confirmare…
Primul gand care mi-a trecut prin cap a fost ca pentru urmatorul an si jumatate corpul meu o sa fie in principal mijlocul de hranire al urmasului. Hurey! Traiasca canibalismul in forma sa indulcita. Apoi ma uitam socata in jur la colegii mei care aproape au dat in plans de fericire si-mi venea sa-i intreb daca o sa fie asa simpatici si cand o sa chiraie ala micul in toiul noptii. A doua zi dupa testul de sarcina (mda, se masoara altfel timpul pentru noi, astea care suntem 2in1) eu inca tot nu ma simteam entuziasmata pana la lacrimi sau topindu-ma de fericire. Nu de alta, dar eram tare ocupata sa-mi gasesc o pozitie confortabila pe canapei ca sa mai diminuez crampele cauzate de… marirea uterului! Hurey din nou! Intr-un final mi-am luat inima in dinti si i-am spus unei prietene, mamica si ea, dar nu genul dulce, ceva de genul „fata, ma simt vinovata ca nu sunt extaziata si in lacrimi”. Noroc cu intelepciunea ei ca m-a mai linistit spunandu-mi ca li s-a mai intamplat si altora. Sa ne intelegem: „fata” a fost folosit la misto, iar ea e o mama responsabila care isi iubeste copilul ca pe ochii din cap, doar ca nu e genul care si-a pus viata in cui dupa nasterea lui.
Colac peste pupaza, cam pe luni asa am avut impresia ca unii apropiati (includem membri ai familiei 😀 si nu dam nume) au inceput sa ma priveasca strict ca pe o caratoare de sarcina asteptandu-se ca viata mea de Mirona sa inceteze brusc si tot ce fac eu de acum incolo sa fie inchinat scopului suprem de a fi doar mama. Acuma nu ma intelegeti gresit, imi doresc sa fiu si mama, dar nu doar asta. Adica eu nu am decedat brusc, inca mai am vise si aspiratii (la naiba! Trebuie sa public o carte inainte sa se nasca Micul Monstru Urlator.), un job si o viata pe langa. Soc si groaza cand au aflat ca nu am dat fuga inca de luni la ginecolog si ca am declinat o programare pentru vinerea urmatoare pentru ca aveam deja altceva de facut. Adica am asteptat zece zile pana sa ma duc sa-mi confirme ca suntem OK. Ba mai mult, unii isi proiecteaza visele asupra ta de parca datoria ta e sa plodesti si pentru ei, sa acoperi cati si-ar fi dorit ei sa aiba. Normal, ca doar nu ei o sa se trezeasca in toiul noptii sa alapteze!Noroc cu colegii de serviciu si cu faptul ca nu-s foarte normali: m-au botezat „uterus” si au facut misto de mine pana mi-a trecut tot.
Acuma trecem la detalii practice. Ati cautat cumva detalii despre sarcina si in romana si in engleza?! Sa vedeti ce diferenta! Pe site-rile romanesti mi s-au strapezit dintii de la atatea dulcegarii! Din nou, vorbesc in nume personal, ca o creatura acra si lipsita de romantism ce sunt. Unde mai pui ca am aflat cu stupoare ca sarcina se numara din prima zi a ultimului ciclu menstrual, si nu din ziua fecundarii. Ca cica e greu sa o determini… Alo! Eu o stiu cu certitudine! Nu de alta, dar posibilitatile de intalnire au fost limitate intre venirea mea din vacanta si plecarea lui. Bun si sexul pe fuga la ceva! (Sper sa nu citeasca socrii mei asta.) Deci, clar, in primele doua saptamani nu se intampla nimic in corpul gravidei. Nu de alta, dar nu e inca gravida! Dar sa vedeti cum e descris pe siteuri… Si ma intrebam doar de cate ori au trecut unele femei prin cele doua prime saptamani de sarcina. Din nou si din nou si din nou pna cand fecundarea chiar s-a produs. Pe site-urile in engleza, de cele mai multe ori, esti informata strict ce se intampla cu embrionul si cam ce simptome aiurea are mama.
In plus, cand am vazut testul ala pozitiv, mi-am amintit brusc ca din momentul fecundarii si pana la test am baut vreo cateva beri (delicat, ca o doamna ce sunt!) si ca nici de cafea nu am stat departe. Deci da-i si cauta sa vezi cat rau i-ai facut lui MMU (Micul Monstru Urlator, ca asa ne vom referi la el de acum inainte). Ca sa constat cu stupoare ca se recomanda sa reduci consumul de cafea si sa te abtii sa bei mai mult de patru! cesti pe zi. No, m-am linistit, eu beam cate o cafea dubla dimineata. Am trecut la una singura pe zi. Plus ca am dezlegare de la sot sa gust berea daca ma tenteaza, cu conditia sa fie rar si putin. Cum el e probabil mai documentat ca mine, il cred pe cuvant. Drept urmare am baut 100ml bere alba si slaba a doua zi dupa test. Hai, anuntati protectia copilului nenascut si psihologul de serviciu!
Cred ca ma opresc aici inainte sa imi fuga toate mamele de pe blog. A, ba nu! Am uitat sa va spun ca deja am facut lista de cumparaturi de la Ikea pentru camera MMU-lui (vom purcede prin ianuarie, februarie probabil…) si ca am fost tare ocupata in ultima vreme incercand sa ma dumiresc cum poate sa-ti fie greata si foame in acelasi timp. Banuiesc ca asta e o intrebare la care imi va raspunde MMU cand se va naste…
Jurnal de Belgia 
Prin asta am trecut destule dintre noi. E greu de priceput că noi continuăm să fim femei chiar și după ce rămânem însărcinate. Dintr-odată se trezesc toți să te potopească cu sfaturi și să te supravegheze de parcă ai fi lobotomizată și nu mai ști să iei decizii de una singură. Ei uită că tu ai decis să fii gazda MMU-ului în propriul corp și că știi mai bine decât toți ce trebuie să faci pentru că-ți dictează asta instinctul matern.
Peștișorul a fost destul de relaxat și „indulgent” din punctul ăsta de vedere cu mine, considerând că dorința mea de a bea (să zicem) o bere e o poftă ca oricare alta apărută în timpul sarcinii.
Atât timp cât nu faci excese de niciun fel, sarcina își vedea de bunul ei mers.
Și, ca să răspund unui comentariu de pe FB de la precedenta ta postare: Nu, sarcina nu e o perioadă „minunată” și „echilibrată”, pentru că în corpul femeii au loc o mulțime de transformări din cauza ei și nu pe toate le suportăm cu zâmbetul ăla de Giocondă pe figură. Dar nu e nici boală, ca să fim tratate de parcă am mai avea un pic și am da colțul.Lucrul ăsta trebuie să-l priceapă și viitoarea mămică, dar, mai ales, anturajul ei.
🙂
Poti sa te duci tu sa confirmi la doctor de la primul semn de pe test, ca oricum nu poate confirma decat o lipsa de menstruatie, tot peste cateva saptamani te cheama, cand se vede bine la ecograf si poate asculta ritmul cardiac al fatului.
Exista investigatii mai sofisticate, dar astea se fac daca apar alte probleme medicale. Nu e cazul.
apropos de socat lumea, eu am socat cand am zis ca mi se pare un scenariu ok sa nasc acasa. Ca na, nasterea la o sarcina normala e la fel de normal.
I-am vazut muschiul cardiac batand ieri. 😀 Si am hotarat ca nu am timp de nebunelile familiei. Nu de alta, dar tra sa mai trec repede de un nivel de olandeza, deci sunt ocupata tare. :))))
Draga viitoare mamica de mostrulet cu plamani proaspeti , tocmai buni de testat pe parintii in dileme , daca te impaca cu ceva , afla ca si eu am avut aproximativ aceleasi „simptome” ca si tine ,la aflarea primei vesti de sarcina.Adica da , imi doream plozi , insa parca nu atunci , totusi , desi…asta e , cand se intampla , se intampla…dar parca as mai fi amanat putin…Chestii de astea! Si cand mi s-a confirmat treaba , io am plans de frica…sa mor de nu! Ma gandeam ingrozita la ceea ce urma de atunci inainte.
O alta chestie : m-a scos teribil si cumplit din minti si din sarite faptul ca ,gravida fiind , toti se purtau cu mine de parca eram in faza terminala de cancer….Buueeeyyy , a fi gravida nu inseamna ca esti pe moarte! Deci , nu comentez mai mult , ca fac vraiste in comentarii si nu vreau sa pun de bulion de la mamicile dedicate ce te citesc.
Din ambele mele sarcini duse la bun sfarsit , ceea ce mi s-a intamplat fain , ca sa zic asa , au fost medicii care m-au tinut sub observatie.Am avut parte de medici cu capul pe umeri ,ce m-au tratat extrem de normal si firesc si mi-au dat incredere in mine.Datorita lor am reusit sa pun in dos ceea ce restul familiei sau cunostintele si prietenii ma sfatuiau din propriile lor experiente.
Nu am timp de forumuri si balbaielile sfatoase ale familiei. Am incredere in medicul meu si o sa fie singur de care ascult. 🙂 Si de mine, bineinteles, ca ultima data cand am verificat eram perfect capabila sa-mi am grija.
Asa si trebuie… 🙂
dar mai mergem la o bere, da? Eu o beau, si tu te uiti 🙂
Incearca berea fara alcool, eu am avut pofta asta desi nu beau deloc alcool. Si daca vrei sa ai o viata si dupa copil, gandeste-te de pe acum la cineva care sa te ajute cu treburile casei zilnic. Viata doar cu copilul in timp ce el e la munca si lumea isi continua viata sociala e extrem de deprimanta. Adica daca vrei sa ai o viata a ta, trebuie sa iei si niste masuri concrete, ca nu te privesc toti doar ca pe un viitor parinte asa, degeqba, din pura rautata (ci pt ca in primii ani chiar nu mai existi ca individualitate). Etc, dar asta depinde de echilibrul tau interior si de cum iti organizezi tu mintea.
Sa stii ca sarcina te va face mai sensibila, mai emotiva si dupa nastere oboseala te poate darama. Un ajutor constant si zilnic te va feri de multa oboseala inutila. El bineinteles va avea job si va avea prioritate la somn, asa ca…deh.
O fiinta noua e o luma noua 🙂
urasc berea fara alcool :))))
cat despre prioritatea cu somnul, concediul meu de maternitate e de 3 luni, dupa aia cresa il paste pe MMU. In casa la noi gateste el, iar pt curatenie si calcat, imi da statul subventie sa-mi angajez femeie. Deci, 80% din probleme sunt rezolvate. 😀
Si daca la cresa copilul nu ia toti virusii cum face a mea, totul e 100% rezolvat.
Felicitari si bun venit in club. Abia astept sa iti cunosc MMU si imi e de acum mila pentru urechile porcusorilor.
Una din chestiile care ma stresau in sarcina era apelativul „mamico”, pe care il foloseau majoritatea. „Aloooo, am si eu un nume, am o individualitate, nu sunt doar o purtatoare de sarcina.”
In mod de-a dreptul ciudat am ramas eu (recunosc ca totusi cativa neuroni s-au speriat si m-au parasit definitiv) si dupa nasterea mostenitorilor.
Cu berea stiu cum e, la mijlocie pofteam la bere si la vin. Fie-mea se pare ca a prins gustul inca de atunci, ca mereu vrea sa guste din una sau alta. I-am explicat ca dupa majorat face ce vrea, dar mai are un an pana atunci. Nu i-a daunat cu nimic, chiar a terminat al unspelea an la rand cu premiul I.
Singurul lucru care mi-a placut in sarcina a fost ca era suficient sa deschid gura si primeam imediat ce doream. In rest nu sunt multe lucruri roz si dulci si dragalase.
aaaaaaa, dadada, ca am si uitat. Mirona, e momentul tau sa ceri. Macar de dragul de a cere 🙂 (dupa aia nu mai ai ocazia asta).