Din capul locului va spun ca vorbesc din afara. Nu din afara problemei, cat din afara mediului care creaza problema, adica de peste granitele Romaniei. Si acum sa va explic ce a declansat hatereala pe care o veti citi mai jos.
In primul rand, acum cateva zile, Lia a dat share unui articol in care un blogger roman, foarte mascul dupa parerea lui proprie si personala, tipa in gura mare ca femeile cu celulita ar trebui sa faca sport, sa manance mai putin, sa nu-si mai expuna „defectele” in fuste sau pantaloni care nu le acopera si, cel mai important, sa nu-i mai atace lui campul vizual. Deduc de aici (scuzati cuvintele urate ce vor urma) ca domnul in cauza a iesit dintre o pereche de picioare de fotomodel, bine lucrate la sala, si care nu au cunoscut celulita in viata vietii lor si nici nu o vor cunoaste-o vreodata. Mai apoi citeam azi un articol (din ala fashionist de care citesc foarte rar) care preamarea un anume tip de blugi. Cu articolul fashion nu am nimic, dar unele comentarii mi-au adus putin aminte de vremuri putin trecute. Unele doamne si domnisoare spuneau ca acel tip de blugi se potriveste doar anumitor tipuri de femei si ca „fac soldurile late”.
Si acum incepem cu hatereala, ca nu ma pot abtine. Mai inainte de toate, am ceva vesti pentru toate femeile care traiesc mai ales in Romania: corpurile sunt determinate genetic si nu exista doua la fel! Nu mai credeti societatea in care traiti si care va spune ca frumusetea se masoara in cm in minus. Doar pentru ca fundul e mai mare in circumferinta cu vreo 10 cm decat „normalul” nu inseamna ca esti urata, indezirabila etc. La fel cu celulita: sunt femei care pur si simplu o au oricata dieta sau sport ar face (fac parte din aceasta categorie!). Si pana la urma nu poti sa-ti petreci toata viata mancand doar trei frunze si mergand de sapte ori pe saptamana la sala. Stiu ca asta incearca cei din jurul vostru sa va bage in cap, dar va asigur ca nu asa ar trebui sa se petreaca lucrurile.
Asta nu inseamna ca trebuie sa fiti obeze, sa nu faceti sport si sa mancati numai pita cu untura! Sportul cu moderatie o sa va tina sanatoase si o sa va prelungeasca speranta de viata ca sa apucati sa le dati cu tifla maimutoilor care va spun ca nu corespundeti standardelor acum. La fel si o dieta echilibrata si o greutata normala. Si cand spun greutate normala ma refer la aia stabilita de medici, nu la aia impusa de frustratii din jurul vostru care probabil o sa sfarseasca insurandu-se cu o „bunaciune” bine lucrata si o sa se trezeasca intr-o buna zi cu o baba obeza langa ei in pat. Atata timp cat nu dati in supraponderabilitate si sunteti sanatoase, fiti fericite cu voi insiva. Daca voi nu va schimbati atitudinea fata de corpul vostru, nici cei din jur nu o vor face.
Nu, noi astea care spunem cuvinte atat de mari nu suntm intotdeuna impacate cu ce vedem in oglinda. Avem si noi momentele noastre de nebuneala, de cele mai multe ori dupa o vizita prin Romania sau contactul cu vreun program televizat de pe acolo. Numai ca dupa noi nu se uita nimeni urat pe strada ca avem celulita. Si daca se uita, nu ne intereseaza. Si nu pentru ca am fi deja „aranjate si la casa noastra”, cu sot legat cu noua noduri gordiene de noi, ci pentru ca unele locuim pe meleaguri unde imaginea nu conteaza atat de mult, unde nu esti invitata in oras doar daca ai machiaj impecabil si unde lumea nu prea se sperie de celulita. Asa ca stima noastra de sine se simte mai bine. A, am uitat: nu trebuie sa am six-packs pe abdomen ca sa am voie sa ma arat pe plaja in costum de baie din doua piese.
Cat despre haine care-ti fac „soldurile mai late”, totul tine de atitudine. Pana la urma e un efect optic pe care cel mai probabil doar creierul tau il vede atat de exacerbat. Ia pune mana si poarta blugii aia cu atitudine si sa vezi cum o sa li se scurga unora ochii fix dupa soldurile tale. Nu ca as sustine purtatul de haine pentru a atrage priviri! Din punctul meu de vedere, eu sunt prima care trebuie sa se simta bine cu hainele mele, restul sa se uite in alta parte daca nu le place.
Cu cat ii lasam mai mult pe altii sa ne spuna cum trtebuie sa fim, cu atat mai departe de impacarea cu noi o sa fim. De noi tine sa schimbam regulile jocului si sa impunem imaginea care ne reprezinta de fapt. Tragic e ca cei care au sansa de a schimba ceva, asa zisii formatori de opinie, sunt atat de pierduti in ipocrizia vietii lor incat nici nu baga de seama cat de ridicoli sunt. In schimb urla cu inversunare ca „in Romania nu se schimba nimic”.
Jurnal de Belgia 
Un articol pe sufletelul meu! Mi-a placut ce am citit mai sus si asta este si convingerea mea : daca trupul meu are o anumita forma , pot eu sa ma dau cu curul de pamant , ca nici mama sportului si tatal dietelor , nu-l mai modeleaza altfel…Mdea , poat bisturiul , dar e de dorit asta? Ma intreb…
Si apropos de subiectul tratat in postare , chiar azi dimineata citeam un articol despre o canadianca , mama a 5 copii , care a iesit la plaja in bikini , dupa 13 ani , cu o burtica plina de vergeturi si cam mare si lasata si , evident , s-au gasit 3 tampiti care sa isi bata joc de trupul ei…Tipa a postat pe FB despre asta ,iar rezultatul , evident , manifestatie publica de solidaritate in Alberta , mamicile in bikinii , pe strada…o chestie foarte tare… 😀
Cred ca singura operatie estetica pe care mi-as face-o vreodata ar fi cea de ridicare a sanilor, in cazul in care se lasa prea tare dupa o sarcina. In rest, am invatat sa traiesc cu mine. Nu fu usor, ca cica am oase masive etc. :)))
Of…asta cu oasele masive e si crucea mea…
eu nu il mad ca pe un defect… asa sunt. de ce sa ma stresez?!
you got a point there:) am constatat cu cata dezinvoltura poarta nadragi stretch niste doamne cu niste curbe absolut pozitive (asta ca sa fiu politicoasa si sa nu spun orci esuate) prin state. Si e clar ca la noi la cap e buba. Dar buba noastra s-o inradacinat din copilarie cand erai grasu’, cracanatu’, uscatu’, pistruiatu’ si zi tu mai departe…iar unele traume se perpetueaza :))
Eu am crescut spunandusi-me ca sunt „masiva”, ca am oase mari, ca nu am picioare drepte etc. A’ naibii treaba, a trebuit sa ajung la onorabila varsta de 30, sa le curga unora (considerati „barbati bine”) balele dupa mine ca sa pricep ca totusi ceva, ceva o fi si de capul meu. (Exagerez, dar nu prea tare!)
Acum vreo 10 ani a fost o surpriza pentru mine sa calculez indicele de masa corporala pt prima data. Eram subponderala (nu cu mult, dar…. ) – si apoi ma intrebam de ce racesc usor. Cand am calculat nu eram multumita de mine, imi doream ceva mai putina celulita si ceva mai multi muschi.
Apoi am inteles ca lumea nu se imparte in grasi, slabi, ci in normoponderali, sub ponderali, supra ponderali, si cateva grade de obezitate, unul din ele fiind cel morbid. Realitatea proprie si personala e ca eram mai multumita de mine cum ma simteam normoponderala decat subponderala. Astazi stiu ca normoponderabilitatea cuprinde un interval de 12kg acceptate la inaltimea mea. Sunt fix la jumatate, dar as da cateva kg jos pt ca ma doare coloana si ar fi bine sa ii usurez sarcina.
Conteaza enorm si mediu in care ma aflu. De ex. unde lucrez suntem 5 pers. de sex feminim si sunt cea mai rotunjoara (conform pozei de sapt. trecuta).
Iar cu hainele, conteaza si la ce ne uitam. De ex. am avut o pasiune ani de zile pt pantaloni talie joasa, si nici nu vedeam ca exista altceva, aveam parca un filtru pe retina / neuroni, si vedeam numai din aia cu chilotii la vedere; acum nu remarc in magazine decat pantalonii cu talie normala / inalta ( bine,e vorba si de ce fel de magazine merg) – deci s-a schimbat filtrul. Decenta insa e dictata de fiecare societate, functie de libertate.
Oricum, imi dau seama ca nu numai sportul modeleaza, ci si igiena vietii, atitudine. Dupa ce aud in jur decese (la varste apropiate mie! – dar na, mama insista sa mi le enumere) – inteleg ca e mai important sa fiu eu bine, sa ma simt bine decat sa ‘arat’ bine.
Tu mai „grasuta”?! Asta-i o gluma buna!!! :))) Da, si eu tot dupa IMC ma ghidez si incerc sa ma mentin. M-am obisnuit cu gandul ca nu o sa am vreodata un abdomen plat, ca si daca slabesc pana la 58 de kg, organismul meu o sa ma traga cu inversunare la cele 64 care ii convin lui si alte chestii de bun simt. 😀
Când o să mergeți la un blind date și o să apară tipul ăsta http://www.4tuning.ro/bloguri/ganduri-octanice/wp-content/uploads/2013/02/cocalar-unicat-4.jpg și voi o să rămâneți și după ce l-ați văzut, când o să vă împrieteniți cu tipe care se îmbracă așa la munte http://www.olumenebuna.ro/wp-content/uploads/2012/02/pitipoance_munte.jpg și când, trebuind să alegeți între un taximetrist cu maioul cu găurele ridicat peste burtă, bermude cu vedere la chiloți și șlapi, și un taximetrist în cămașă și pantaloni de stofă, voi o să vă urcați în mașina celui care se simte evident bine în pielea lui, fară a-i păsa de părerea celorlalți, abia atunci o să vă cred că imaginea nu contează.
Până atunci o să rămân la părerea mea, că nu poți să determini cum arăți fizic, dar tu ești cel care alege hainele și felul în care se îmbracă, și mai ales mesajul pe care îl trimite prin asta.
Și nu, nu aș judeca pe cineva după felul în care arată fizic.
Faptul că acultă Guță, e fanul lui Mircea Badea, poartă imprimeu de leopard combinat cu paiete aurii sau își suflecă maioul peste burtă sunt însă niște criterii (subiective, e drept) pe care le aplic, dar așa sunt eu, superficială:))
e, rahat, nu se schimba! se schimba, chiar daca Romania.
Se schimba, incet…