Am un prieten. Care are un priten… Stiti voi continuarea! Si ultimul din sir are un canar. Cred, ca nu l-am vazut niciodata. Dar era sa-l vad de doua ori. Ba chiar nu doar sa-l vad, ci si sa-l gazduiesc.
Prima data prietenul si familia sa urmau sa plece in Romania pentru vreo doua saptamani si, dupa indelungi scuze prealabile, m-au intrebat daca nu pot sa gazduiesc creatura cat sunt ei plecati. Ba cum sa nu. Si prietenul a inceput iar sa-si ceara scuze ca pasarea face galagie, ca bate din aripi si imprastie seminte, ca face kk si trebuie schimbat ziarul. Oricat incercam eu sa-i explic ca am 4!!! porcusori de guineea care au dus la un nivel superior ideea de „fan si rumegus peste tot”, el o tinea una si buna ca pasarea aia o sa-mi scoata peri albi. In fine, cadem noi de acord ca trece pe la mine intr-o seara sa o lase. Dupa ora 20:00… Si se face vreo 23:30, eu lesinata de somn pe canapea (ma culc odata cu gainile!) si el nimic. Sun discret si imi spune ca au lasat pasarea cu proprietara apartamentului in care locuiesc, pana la urma, ca ar fi facut prea multa mizerie la mine in casa. M-am dus si m-am culcat…
Acu’ vreo luna acelasi prieten cu aceeasi pasare ma intreba daca nu stiu vreun veterinar care sa-i faca pasaport pasarii ca vrea sa o duca cu masina pana in Romania. l-am asigurat ca stiu nu unul, ci vreo 5 veterinari, dar ca pasarea aia atat de mititica nu va supravietuii unui drum de cateva zile cu masina la sfarsitul lui iulie. Asa ca m-am oferit voluntara sa o tin la mine pentru o luna. Iar a inceput discursul cu cat de multa galagie si mizerie face pasarea, dar de data asta l-am oprit transant spunand ca pana la urma a fost ideea mea. Acum vreo doua zile ma suna sa ma intrebe daca oferta ramane in picioare. Normal ca da, ca eu ii si facusem loc pasarii in casa… Si aseara m-am pus pe asteptat, ca am fost prevenita ca va livrarea se va face in jur de 22:00. Pe la miezul noptii trimit iar un mesaj. Ce sa vezi?! Prietenul era deja in germania, pasarea ramasese iar cu proprietara.
Acuma eu am doua intrebari. Prima ar fi daca pasarea aia chiar exista?! In caz ca raspunsul e afirmativ, a doua e daca ar trebui sa am o discutie cu proprietara lor, asa ca de la femeie la femeie, si sa-i aplic o corectie ca mi-a suflat pasarea de sub nas inca o data? In alta ordine de idei, data viitoare cand o sa mai fiu intrebata daca vreau sa tin pasarea, n-o sa-l mai cred. 😀
Jurnal de Belgia 
io m-as feri. mai ales daca nu iti place sa te trezesti la prima geana de lumina cu caraituri si triluri :))
deh, io de cand am caine tin teribil de mult la somnul meu de dimineata care nu se mai intampla ;)))
De cand am fost la mare mi s-au potolit porcusorii… Inainte ma trezeau la 6:30. :))) Cu guitaturi de ziceai ca nu au mai mancat de 3 luni.
S-o fi speriat prietenul că prea insistai să îi găzduieşti pasărea. Să nu fi gândit că ajunge hrană la porcuşori! :)) Zic şi eu… Şi da, canarii sunt maşinării de făcut zgomot şi mizerie. Simpatici doar dacă sunt ai altuia.
Amicul tău are „păsărele”…sau sondează terenul…vizează răbdarea, bunătatea și…păsărica ta…nu poți fi sigură…păstrează contactul…promite!(dacă ai spirit ludic!)
chiar eram curioasa ce comentariu o sa lasi :)))