Probleme mari

Planuiam sa scriu ceva inteligent despre cum noi, astia migrati pe alte meleaguri si vorbitori de alte limbi in mod curent, ne pierdem simtul limbii native. In timp, nu de-odata, dar il pierdem. Insa dovada asta de inteligenta sclipitoare mai trebuie sa astepte, ca amu sunt tare ocupata cu ceva sex cu o buha, frecatul mentei de la supermarket si taiatul de verdeata pentru cainii vegetarieni. Numai ca, pe langa toate astea, am probleme mari…

In primul rand sufar de depresie post-Mallorca. Daca nu stiti ce-i asta, va recomand sa va mutati pentru cativa ani in Belgia, Olanda, Germania sau Marea Britanie, iar apoi sa dati o fuga la mare, soare si plaja. Cred ca durere mai mare nu am simtit nici cand mi-am dat seama ca „my friend with benefits” (adica colegul de facultate cu care doar schimbam intimitaturi fara ganduri serioase sau romante) si-a gasit pe alta, nici macar mai misto ca mine. Asa ca ma tratez cu M&M. Mai ieftin ca o sedinta la psihiatru… Si concluzionez ca nu ar trebui sa ma mai duc in astfel de locuri, ci sa ma rezum la vestita Mare a Nordului ca sa fiu super fericita cand pot sa intru in apa macar pana la genunchi fara sa imi clantane dintii incontrolabil.

Apoi ma chinuie un talent deosebit sa-mi depun declaratia de TVA, ca termenul limita e pe 20. Numai ca eu vreau sa o fac pe calea obisnuita, adica semnatura electronica si de la mine de pe canapea, dar de data asta nu merge… Din Google Chrome nu se poate semna electronic, din Explorer nu vrea nici cum sa mearga aplicatia. Mai am un pic si intru in vrie… Exista si alta solutie, dar eu preferam sa o folosesc pe asta simpla.

Mr. G e plecat pentru o vreme. Pe front, in Romania. Nu ca nu m-ar bucura faptul ca pot sa-mi las lucrurile trantite peste tot prin casa, ca nu-i nevoie sa spal vasele pana inainte cu o zi de intoarcerea lui sau de patul lat de 1,4m si care-i numai pentru mine. Doar ca sufar ca nu are cine sa-mi gateasca in week-end. Noroc ca-i deschis restaurantul chinezesc din cartier. Si bine ca-i inchisa durumaria (=shaormeria). In rest cred ca supravietuiesc singura cu porcusorii si ca o scoatem noi cumva la capat. Desi, recunosc, e prima data cand sunt singura casa cu patru! bestii.

Trebuie sa ma apuc de impachetat si aman cu nerusinare momentul. Cred ca o sa o fac pe ultima suta de metri: imi iau doua zile de concediu si trag tare. Groaza nu mi-e de haine, ci de ce e in boxa de la subsol. Si stiu ca ar trebui sa impachetez fara supravegherea lui Mr. G, ca daca nu risc sa fiu nevoita sa pastrez tot felul de chestii ca poate ne-or mai trebui candva, undeva. Dar week-endul asta e unul lung si poate s-o alege ceva.

Citesc pe nerasuflate. De fapt, recitesc cartile lui James Clavell. De data asta in original. Nu ca asta ar fi ceva rau. Doar ca as citi zi lumina, deci as sta departe de serviciu. Mai mult, nici de scris nu prea am chef. Dar promit sa ma apuc (nu de fund sa sar in sus) tot in week-endul asta lung care urmeaza. Ca asa de lung o sa fie week-endul incat nu cred ca nu o sa am timp sa scriu o gramada, sa citesc Gai-Jin, sa vad vreo doua filme, sa lucrez la niste acte, sa impachetez etc. 😀

Iar un alt motiv crancen de nemultumire e laptopul asta care a agatat ceva pop-upuri de pe varii bloguri/site-uri carora le urmez linkul de pe Facebook si a trebuit sa fie curatat in profunzime. Problema e ca si-a pierdut niste setari si iar trebuie sa fc fractura de neuron sa-mi amintesc de unde dezactivez auto-corectul pe Internet si alte cele minunatii care ma fac sa-mi smulg parul din cap.

A, si era sa uit: ieri am aflat ca unul din cunoscutii mei a fost deja la cinci concerte Placebo! Asta in conditiile in care eu am ajuns doar la jumatate din unul. I-am spus ca-l urasc… Asa ceva nu e posibil! Poate totusi o sa-i vad la anul… Pana una, alta, ma gandesc sa ma duc sa vad Scorpions in noiembrie, asta asa, inainte sa se destrame formatia din motiv de trecere in nefiinta a vreunuia din ei.