Zburda o alta leapsa prin blogosfera. Aparent a pornit de la Rudolph, eu am gasit-o la Cuvanta. Cum e o leapsa despre vaicareli, iar eu sunt om prin nastere, nu puteam sa stau deoparte. Pana la urma care om nu se vaicareste?! E o chestie de principiu sa areti ca o duci mai rau ca altii, dar totusi esti mai stoic. Sesizati srcasmul si nu sariti cu parul! Asadar, sa ma vaicaresc.
Incep cu Facebook. Serios ca ma macina si nu prea vad o solutie, ca se pare ca cu vointa nu prea reusesc. Adica ma trezesc ca-l deschid si, dupa jumatate de ora de bantuieli fara noima, sunt mai saraca spiritual cu trei poze cu realizari culinare deosebite, cateva articole stupide legate de superficialitati umane, fotografii cu plozi realizand chestii nemaivazute de la ultimul plod postat pe Facebook incoace etc. Cred c o sa ajung sa-mi mut activitatea pe pagina porcusorilor, macar animalutele alea nu barfesc in halul asta. S-au dus vremurile in care gaseam stiri interesante pe Facebook. Ori nu imi mai arata Marele Stapan acele articole, ori omaneii care le postau au disparut in ceata…
Continui cu alergatura zilnica si epuizarea care vine odata cu ea. Oricat as incerca sa ma disciplinez, cnd vin franta de pe la serviciu sau alte activitati, oricat as vrea sa-mi iau laptopul in brate si sa scriu, tot ce iese e incoerent si lipsit de orice sclipire. Nu ca as fi geniala de fiecare data, dar nici nu-mi place sa public chestii chiar atat de insipide. Asa ca, dupa o zi de nebuneala, cand am doua sau trei ore libere, ori ma uit la un film, ori ma joc pe calculator. Macar daca as face un puzzle sau as flocosii blanosii. Dar nu…
Iar ultimul si poate cel mai frustrant punct pe ordinea de zi e lipsa unei idei coerente de scriitura. Sau mai bine zis lipsa curajului de a incepe ceva ca sa vedem unde duce. Ca sunt convinsa ca daca as fi sigura de o chestie, mi-as lua si concediu, as uita si de Facebook… Si totusi ma bantuie un fel de colectie de povestiri. Daca iese ceva simpatic, promit sa o public in format electronic pe Amazon si sa o scot la vanzare la un pret derizoriu. Poate o sa-mi platesc si vreo cateva copii in format hartie ca sa pot da autografe pe ele. 😀
Of, si era sa uit de ultima nebuneala a laptopului meu… Nu stiu ce streche l-a apucat (banuiesc ca vreun mic virusel), ca iar imi pune linkuri cu reclame pe cuvinte aleatorii cand deschid vreun articol pe net si intra pe tot felul de siteuri „de bine”. Mr. G are termen pana miercuri sa se dumireasca. Hai, joi dimineata, treaca de la mine.
Fara nicio legatura cu vaicareala, ieri am publicat articolul cu numarul 40 pe Mediascop. 😀
No, io m-am vaicarit. Voi?!
P.S. Am lasat deoparte chestii de genul „lumea e nedreapta”, „unii nu au ce manca si noi risipim”, cruzimea impotriva celor slabi (includem si animalele) etc. Astea deja sunt derizorii…
Jurnal de Belgia 
Facebook e nedrept. 😀
Mândro, intră pe rețele literare,dacă vrei să te cultivi ( casa gândului, negru/alb, singur,asii romani,etc.)fb. e un fel de radio-șanț…Am zis-serios…Mândro!
Să ai o săptămână bună…iar hoby cu porcușorii…abandonează-l de acum…Riști!
Abia i-am spus Cuvantei ca eu ma vaicaresc in majoritatea timpului, e de prisos sa punctez
Sper sa nu dau si pe al treilea blog tot de vaicareli. Cedez psihic, parol!…
Eu nu ma vaicaresc. De ce sa ma vaicaresc? Am mai redus cu online-ul, scazut cu facebook-ul, si iaka asa am reusit si am aruncat ultima cutie goala de la despachetatul dupa mutat 🙂 .
E vara, daca acu ne vaicarim, la iarna in februarie ce facem? ne taiem cu lama impreuna? a, sau mancam purcelusii :)))
Hopa! Bag sama ca tu vrei sa nu mai prinzi Pastele viitor! :))))
O sa mananci porcusorul de pasla pe care o sa-l primeasca Mara cadou. 😀
nu mai zic nimic, sunt cuminte, ma duc sa imi fac patul.