Ginecolog de imprimante

(Postarea asta trebuia sa se publice azi dimineata. Eroare de pilotaj…)

De luni umblu imbracata numai in negru de zici ca ori sunt cioclu, ori mi-a murit viata inecata in valurile ploii. Ei, nici una, nici alta. Doar o imprimanta afectata de bolile batranetii… Dar nu o imprimanta de orice fel, ci una profesionala, mare, capabila sa invarta hartia in enshpe feluri la interior etc. Genul ala care costa mii de euro cand sunt noi.

Asadar, ca sa las poeziile la o parte, una din imprimantele noastre de la serviciu, fix aia mai batraioara si care nu e sub contract de mentenanta (deci nu ne costa aproape nimic sa imprimam pe ea), a inceput sa aiba probleme interne. Ba un scartait, ba un hohotit, ba pete in momentul nepotrivit al lunii. Am chemat doftoroiul care, implacabil, ne-a spus ca punerea ei pe picioare costa cam cat jumatate din una nou-nouta. Bineinteles ca si consultatia a costat, ca doar maria sa doctorul tehnic nu vine pe gratis.

Numai ca doftorul nu stie ca seful meu probabil are sange de roman undeva departe in arborele genealogic. Ca sa va traduc, e genul ala care stie el mai bine ca doctorii zic numai tampenii. Asa ca i-a cerut diagnosticul, a intrebat ce ar trebui operat si s-a pus pe cautat organe bune pentru transplant. Noroc ca la imprimante e mai usor decat la oameni! Chiar si la aste expirate… In sensul ca organele pentru imprimante se pot dezvolta in vitro, nefiind neaparat necesar sa astepti sa moara alta ca sa recuperezi cate ceva. Si cum organul achizitionat de pe Amazon costa mai putin decat cel propus de doctor, seful meu a trecut la fapte.

Numai ca organul cel nou a venit la pachet cu alte organe la fel de noi. Pe principiul ca degeaba schimbi o inima batrana daca peste cateva zile clacheaza rinichiul. Mai bine schimbi tot! Asadar, aveam organe, cum gasim un doctor low cost?! Ca nici unul din noi nu e licentiat in ginecologia imprimantelor imbatranite… S-a uitat seful in jur si dintre noi toti eu i-am parut cea mai competenta sa ma specializez in cateva ore. I-am sugerat ca are un curaj nebun sa creada asta si ca risca sa se trezeasca cu o imprimanta moarta in loc de una batrana, dar inca functionala. Totusi, a tinut-o pe a lui…

Acuma nu stiu daca stiti, dar mataraiele imprimantelor sunt pline de praf. Negru de cele mai multe ori si-l cheama tonner. Cum ma pregateam de o operatie ginecologica pe cord deschis fara anestezie si mediu steril, a trebuit sa ma echipez adecvat astfel incat sa nu se observe crima comisa. Deci m-am prezentat imbracata in negru, gata sa iau la tranta batrana imprimanta. Din tranta asta initiala, ea si-a pierdut un surub, i-au fost schimbate vreo 4 organe interne si, la final, tot nu mergea. A doua zi am purtat haine de acceasi culoare cu gandul reluam procedura, numai ca nu am mai avut timp – pacientii umani cu acute nevoi psihice m-au tinut din treaba. In a treia zi am mai facut o incercare: am scos unul din organe crezand ca poate nu s-a fixat bine la prima operatie. Nu, nu era nici asta!

Ei, ieri, satula sa ma tot imbrac in negru, am redeschis imprimanta si am atacat-o din toate unghiurile. Dupa ceva cautari pe Internet (cine zicea ca nu gasesti diagnostice bune in mediul on-line?!), mi-am dat seama ca un alt organ trebuie cercetat. Si s-a rezolvat. Nu inainte de a fi improscata din cap pana in picioare cu sangele bestiei! Lasand gluma la o parte, aratam ca un cosar iesit din furnal de la Copsa Mica. Dar se pare ca sunt un bun ginecolog nespecializat de imprimante. Pana la urma, fabricile de diplome produc si cate un exemplar reusit din cand in cand.

Azi cica mergem pe coclauri pentru un „team building”. Daca scap cu viata, va povestesc cum a fost. 😀