Un cuplu modern

Unii se minuneaza cand le spun ca eu si husband suntem impreuna de vreo 10 ani, din care 7 cu acte foarte in regula. Nu, nu se minuneaza din cauza ca e la moda divortul, ci ca ma cunosc pe mine. Ba chiar si mama se uita la noi, se uita apoi insistent la mine si spune parca cu teama in glas sa nu sperie karma: „la barza chioara ii face Dumnezeu cuib”…

Analizand la rece, longevitatea asta a noastra nu-i chiar asa de surprinzatoare. Adica din 10 ani, aprope trei i-am petrecut unul cea, unul hais. Culmea, astia au fost si anii in care ne-am certat pana la urlete, plansete si amenintari. Cand convietuim sub acelasi acoperis, chestii cu tipete si strigaturi nu se practica. Pe principiul „oricum vezi ca-s bosumflata, fa bine si-mi ia un cadou!”, iar el se face ca nu-ntelege si in cateva ore uitam de suparare. Eu ca mi-a iesit deja tot fumul pe urechi, el fericit ca nu a trebuit sa-si cheltuie banii. De fapt principiul e ca viata e prea scurta ca sa ti-o petreci certandu-te.

Mai apoi, si cand eram in Romania, aveam noroc ca ne petreceam macar cateva zile pe an (in medie minimum o luna) unul fara altul. Ba la cursuri, ba cu treaba prin alte orase. Culmea, atata vreme cat administrarea casei era tinuta sub control cu liste cu cheltuieli si sarcini trasate cu grija, nu prea plangeam unul de dorul celuilalt. Ca oricum stiam ca tot acasa ajungem. Iar in perioadele astea de acalmie aveam grija sa ne petrecem timpul facand cam tot ce nu prea ne facea placere la amandoi deodata. De pilda, puteam si eu sa stau linistita 4 ore in cada, ca nu-i trebuia nimanui sa intre la baie. Cred ca de aia imi plac multe din casele belgiene: toaleta e separata de baie!

Ca sa vedeti de ce va spun toate astea… Ieri le povesteam colegilor mei ca plec in vacanta la o mare pentru 8 zile. Si ca plec singura! Soc si groaza pe una din ele. Cum se poate, maica?! V-ati certat?! Uite ase se poate… Ca mi-e dor de gandurile mele. 😀 Plus ca ideea lui de concediu de anul asta (Romania, 10 zile) e total in opozitie cu a mea. Asa ca am cazut la pace: plec eu, ramane el cu cochonii, si invers. Cica suntem responsabili si nu lasam „copiii” cu suplinitori. Cel mai probabil in iulie o sa ne vedem vreo 5 zile in total.  Nu-i bai, avem restul anului inainte!

Si nu pot sa inchei fara a-mi aminti cele mai tari reactii care au aparut in 2010 cand ne-am hotarat sa emigram pe rand. Unii ne-au intrebat, pe fiecare in parte, daca nu ne temem ca celalat isi va gasi pe altcineva. De parca asta n-ar fi posibil cand locuim sub acelasi acoperis… Altii erau convinsi ca de fapt noi ne despartisem si asta era o minciuna ca sa acopere rusinea. Cred ca nici acum nu sunt foarte convinsi ca nu-i asa, mai ales ca noi refuzam cu inversunare sa purtam verighete. 😀

In concluzie, sufocarea dauneaza grav sanatatii!