Candy Shop

Stiti cum sunt copiii aia mici cand intra intr-un magazin plin cu bomboane?! Ei, am si eu momentele mele cand imi sclipesc ochii de parca l-am apucat pe vreun Dumnezeu de picior. Si nu, nu e vorba de magazinele de pantofi, caci pana la urma oferta lor e si ea limitata. In cazul meu e vorba de carti! Nimic mai complicat decat aceste biete obiecte care pot acoperi toate gusturile si mofturile. Daca la haine sau incaltamainte mai stramb din nas, cu cartile nu imi permit sa fac asa ceva. Adevarat, aleg cu atentie ce cumpar, dar daca ma duc la biblioteca (spre exemplu) le iau de la un capat.

Daca tot v-am vorbit ieri de noul meu Kindle, azi trecem la cartile care au avut onoarea sa il populeze deja. Am inceput cu „Abatia” lui Dan Dobos. Cui ii plac SF-urile sau macar filosofia cu tenta „exista au ba Dumnezeu?”nu ar trebui sa o rateze caci e genul de carte care te face sa ratezi coborarea din tramvai. Am terminat primul volum, l-am inceput pe al doilea si daca as putea sa-mi iau doua zile libere, nu as mai lasa cartea din mana.

Cum nu m-am putut abtine, mi-am populat Kindle-ul si cu alte carti pe care as vrea sa le recitesc, dar in limba lor originala. De exemplu, Shogun. Dar dupa ce am incarcat vreo 6 carti mi-am dat seama ca poate ar trebui sa citesc ce nu am citit si sa recitesc ceva deja parcurs altadata.  Si am mai pus vreo cateva gen Haruki Murakami, Paul Auster, Baudlaire etc. Iar ce mi-a dat bataie de cap cu adevarat a fost sa gasesc ceva din scrierile lui Paul Valery in original. Cred ca v-am mai spus ca e mintea masculina cu care cred ca as putea trai o viata fara sa ma plictisesc. Bineinteles „Viata ca o prada” a fost pusa acolo doar ca sa-mi fie aproape. 😀

Ca de obicei, adun carti (noroc ca acum sunt in format electronic si nu ocupa prea mult spatiu fizic) si le citesc cand apuc, dar intre timp mai strang vreo cateva… Femeie, ce mai!

Inainte sa inchei, as vrea sa insir motivele pentru care totusi, dupa doi ani de lupte crancene, am trecut la Kindle. In primul rand e vorba de functionalitate – incape inr-o poseta decent de mica, ceea ce nu pot spune despre anumite carti in format mare. Apoi e vorba de a mai salva din copacii care pica pentru a se face hartie. La cati autori se simt „datori” sa publice, prefer sa mai salvez ceva din natura noastra. Da, are si inconveniente (nu poti sa „rasfoiesti” o carte), dar deocamdata m-am lasat convinsa. 🙂

Gata, ma intorc la noua iubire. (E aproape pe aceeasi treapta cu porcusorii.)